Patru mîndre. Şi Maria, drogată

Aţi observat desigur fenomenul ăsta care, prin repetare anuală, tinde să devină normă obligatorie, din moment ce cele mai reprezentative personaje din branşă îl aplică atît de riguros încît te-ai putea gîndi că de respectarea sa depinde soarta omenirii, ba chiar existenţa Căii Lactee. Şi, implicit, a turneelor din circuitul WTA, unde, dacă le dă Dumnezeu sănătate şi virtute, le vom vedea şi la anul, şi la mulţi ani, făcîndu-se de rîs cu orice prilej posibil, atît prin jocul care oscilează între ridicol şi catastrofal, cît şi prin comportamentul în teren, asta ca să nu mai amintim de stolurile de porumbei (şchiopi şi ăştia!) care le ies pe gură la orice tentativă de interviu. Fenomenul la care fac trimitere este dispariţia totală, absolută, de parcă le-ar înghiţi pămîntul pe toate, a jucătoarelor noastre de tenis imediat după ultimul turneu de Grand Slam al anului, cel de Flushing Meadows. De ani de zile, indiferent dacă iau bătaie în turul I sau II, fătucele astea dispar ca măgaru-n ceaţă. M-am întrebat mereu ce se întîmplă, fiindcă alealalte, indiferent de naţie, joacă deja în alte turnee, în timp ce Flushing Meadows-ul continuă şi el după eliminarea lor. Ale noastre însă dispar. Se duc la mare, la munte, la pescuit în Deltă? Se bucură de ultimele zile de vacanţă de vară, dacă pe la şcoală oricum n-au dat, ca să se fi putut bucura acolo de ele la timpul potrivit? În mod evident ele fac ceva atipic în branşă, fiindcă la reapariţie joacă încă mai prost decît ele însele! Adică iau bătăi soră cu moartea de la oricine, şi mereu în turul I, depăşirea acestuia fiind rarisimă şi demnă de salutat la televizor, în ziare şi la restaurant! În plus, indiferent că se numesc Sorana, Irina, Monica sau Simona, pe toate patru le ia cu istericale: înjură, se înjură, trîntesc rachete, refuză dialogul. Să le numeşti sălbatice ar fi nu incorect, ci doar insuficient pentru apucăturile lor. Mîndru că sînt român!?! Hai, căutaţi pe altul.

Fiţi sociabili!