Patru bătăi şi o provocare

Emisiunea „Patru nunţi şi o provocare” a fost precedată de proteste ale societăţii civile, care a tras semnale de alarmă că televiziunea are (sau ar trebui să aibă) un rol educativ şi că este nociv să impregnezi minţile celor din audienţă, printre care copii şi adolescenţi cu discernămîntul încă în formare, cu ideea că o căsătorie între două persoane de acelaşi sex este ceva firesc. În ciuda protestelor, Pro TV a dat totuşi emisiunea pe post, iar românii au putut asista la „prima căsătorie” între doi homosexuali. În România, conform art. 259 din Codului Civil al ţării, la capitolul „Familie” scrie, Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii”, aşadar, pentru oficierea primei „căsătorii” între doi bărbaţi, Pro TV a trebuit să aducă un (o doamnă) pastor, tocmai din Florida, unde mariajele gay sînt ceva permis. „Ceremonia” de „căsătorie” a fost ţinută la studiourile Pro TV din Buftea, pe malul lacului, şi a fost „oficializată” de pastorul Diane Fisher. „Slujba” s-a desfăşurat în limba engleză, iar tradiţionalul „acum poţi săruta mireasa” s-a transformat în „now, you may share a kiss” (acum vă puteţi sărută).

Liniştea unei dimineţi de toamnă a fost bulversată brusc la Fălticeni de un urs care s-a plimbat pe străzi şi prin curţile oamenilor. Ursul, care a fost văzut de zeci de localnici şi ulterior de echipele formate pentru căutarea sa, a apărut absolut surprinzător şi nefiresc într-un municipiu aflat la 15-20 de kilometri de pădure. Pentru ca misterul să fie şi mai mare, personalul silvic şi de vînătoare mobilizat pentru prinderea ursului nu a reuşit să captureze animalul, care ar putea reapare oricînd printre oameni.

Minerii de la Roşia Montană care s-au blocat în subteran de cinci au ieşit după aproape o oră de la momentul în care premierul Victor Ponta a coborît la ei, primul-ministru spunîndu-le acestora că le va aduce Comisia parlamentară. Premierul a ieşit din subteran alături de minerii care protestau. „Le-am promis că se face comisie şi aducem aici comisia, să se decidă aici”, a afirmat premierul Victor Ponta, la ieşirea din galerie. Totodată, prim-ministrul a declarat că nimeni nu se poate antepronunţa în privinţa situaţiei minerilor de la Roşia Montană, pentru că „nu ştiu ce viaţă au oamenii aceştia”. Premierul i-a trimis pe mineri acasă, „la neveste şi copii”, deoarece începe şcoala, iar micuţii „trebuie să meargă cu taţii lor la şcoală”.

În localitatea Vama a avut loc, în acest week-end, pe stadionul comunal Vama-Bucovina, Festivalul Hribului, ediţia a V-a, eveniment organizat, în cadrul proiectului „Etno-folclor şi artă populară în inima Bucovinei”, de Asociaţia Turistică Vama-Bucovina. După cum susţin organizatorii, manifestarea gastronomică şi etno – folclorică îşi propune să pună în valoare specificul bucătăriei bucovinene, prin valorificarea resurselor ecologice locale şi, mai ales, pe baza fructelor şi ciupercilor de pădure. Sîmbătă a fost programată Expoziţia-concurs de artă culinară tradiţională, în intervalul orar 11:00-20:00. Au fost amenajate 12 standuri cu specialităţi culinare tradiţionale, preparate de unităţile din Asociaţia Turistică Vama. Fiecare stand a avut maxim 2-3 platouri cu preparate, etichetate (de exemplu: platou cu sărmăluţe, preparate din carne de porc, pasăre, păstrăv, dulciuri specifice zonei, fructe de pădure etc.). Festivalul a adus în atenţia participanţilor savoarea borşului de hribi dres cu smîntînă (la cazan), gustul de neuitat al tocăniţei de hribi cu smîntînă şi mămăliguţă, al dolofanelor sarmale cu ciuperci de pădure, zacuştelor cu bureţi, salatelor cu popinci de toamnă, al chifteluţelor de bureţi cu maioneză şi încă multe alte preparate din bucătăria locală, totul stropit cu afinată, frăgată, zmeurată, tot atîtea licori faimoase, preparate din fructe de pădure.

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, s-a dezlănţuit, acuzîndu-l pe liderul PDL Suceava, senatorul Gheorghe Flutur, că atunci cînd se afla la conducerea administraţiei judeţene a ales greşit locaţia pentru centrul de transport intermodal de transport marfă de la Dărmăneşti, acesta urmînd să fie construit pe un teren inundabil. Nechifor a făcut aceste precizări după ce Flutur a solicitat USL şi conducerii judeţului să se implice mai mult în realizarea acestui centru de transport intermodal. „Vreau să-l somez pe domnul Flutur. Nu mă interesează cît e de verde el. E treaba lui. Şi cred că are cine să-l vadă dacă e verde sau nu. Dar eu vreau să-l somez să-şi lase fularul portocaliu jos. Şi cred că nu are treabă, că nu e ocupat, dar la un moment dat ajunge la o limită. Şi vreau să-i spun să vină să-mi explice, ca fost preşedinte de Consiliu Judeţean, mie, ca cetăţean al Sucevei, de ce mama mă-sii a ales o zonă inundabilă ca locaţie pentru un centru intermodal. Că am mai aflat şi eu una, alta”, a declarat Nechifor.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul stă cu ochii în pămînt şi din cînd în cînd îi trage cîte o ochiadă lui Costică.)

Costică: Te văd că cam te roşeşti cînd te uiţi la mine.

Crîşmarul: Se cunoaşte?

Costică: Se cam cunoaşte. Da ce-ai păţit?

Crîşmarul: Nimica, da ştii tu…

Costică: Nu ştiu. De unde să ştiu?

Crîşmarul: Mai ştii cînd îţi dădeam de băut pe degeaba?

Costică: Mai ştiu. Cum să nu ştiu?

Crîşmarul: Da cînd te aşteptam cu ochii în fereastră mai ştii?

Costică: Parcă-mi aduc aminte. Cînd veneam de la festivaluri. Şi te îmbujorai ca acuma.

Crîşmarul: Da cînd îţi făceam plăcinte cu poale-n brîu?

Costică: Le făceai ca meniu pentru turiştii lu Flutur.

Crîşmarul: S-o crezi tu! Le făceam ca meniu pentru tine.

Costică: Nu că se usca că nu venea turiştii lu Flutur?

Crîşmarul: Da de unde, Costică? Le făceam pentru tine.

Costică: Pentru mine şi pentru Ionică, atuncea.

Crîşmarul: Pentru Ionică mai puţin, ca să nu înghită în sec.

Costică: Va să zică mai mult pentru mine?

Crîşmarul: Mai mult pentru tine, Costică.

Costică: Să mori tu?

Crîşmarul: Cum te văd şi cum mă vezi!

Costică: Şi-acuma de ce nu mai faci?

Crîşmarul: Că nu mai am rahat şi făină. Da n-ai observat ce am eu aicea pe mînă?

Costică: Ai tatuaj. Treaba ta, că-i democraţie.

Crîşmarul: Şi nu vezi ce scrie pe tatuaj?

Costică: Scrie o inimă cu săgeată.

Crîşmarul: Şi sub inimă ce mai scrie?

Costică: Scrie C plus C.

Crîşmarul: Şi asta ce-nseamnă la tine?

Costică: Ce să însemne? Poate un partid, poate ceva care-ţi aduce aminte.

Crîşmarul: Vezi că te-ai prins? C îmi aduce aminte de tine.

Costică: Adica nici acuma n-ai uitat datoria?

Crîşmarul: Ce datorie?

Costică: Care nu ţi-am plătit cînd am pariat că nu-l demite pe Băsescu la referend.

Crîşmarul: Dă-l naibii de Băsescu. Nu mai pot eu de Băsescu!

Costică: Atuncea ce datorie?

Crîşmarul: Nici o datorie. Eşti prost? Tu nu vezi?

Costică: Ce să văd?

Crîşmarul: Că mi s-o pus pata pe tine în sensu că te iubesc.

Costică: Ce să iubeşti tu la mine?

Crîşmarul: Toate, bă, din cap în picioare.

Costică: Şi vrei să stricăm prietenia?

Crîşmarul: Vreau să ne căsătorim dacă tu consimţeşti.

Costică: Aşa, hodoronc-tronc? Ai nebunit.

Crîşmarul: De ce spui aşa?

Costică: Că asta seamănă a viol şi ne dă la ziar.

Crîşmarul: Şi tu cum ai vrea?

Costică: Aş vrea mai întîi să mă scoţi în lume de mînă, să stăm oleacă pe bancă, să-mi reciţi poezii, să vorba ceea, nu dintr-o dată.

Crîşmarul: Şi pe urmă consimţi?

Costică: Ce să consimt?

Crîşmarul: Să te măriţi cu mine.

Costică: Cu două condiţii, crîşmare, că altfel nu pot.

Crîşmarul: Care condiţii? Îţi dau şi luna de pe cer, vorba aia.

Costică: Să nu-mi ceri zestre şi s-o facem cu popă.

Crîşmarul: N-am mai făcut-o în trei, da hai, treacă-meargă.

Costică: Şi încă ceva.

Crîşmarul: Ce?

Costică: S-o facem la televizor, cum scrie la carte.

Crîşmarul: Şi dacă pofteşte şi alţii la tine?

Costică: De ce să poftească?

Crîşmarul: Din cauza audienţei, că acuma-i pe bază de audienţă.

Costică: Mare porcărie! Chiar n-am ştiut. Atuncea s-o facem mai cu fereală.

Crîşmarul: Îl punem naş pe Ionică sau nu punem naş?

Costică: Pe Ionică îl punem naş la botez. Acuma nu punem, să nu ne vorbească lumea prin sat.

 

Scena 2

 

(Costică se ţine de mînă cu crîşmarul şi îi şopteşte vorbe dulci la ureche.)

Ionică: De ce vă ţineţi de mînă? Vi-i frică de urs?

Costică: Care urs?

Ionică: Ursu care se plimbă slobod prin sat.

Costică: O venit Anu Nou aşa repede?

Ionică: N-o venit, da ursu se plimba prin sat mai devreme. N-aţi auzit?

Costică: N-am auizit. Ia du-te crîşmare pe-afară să vezi.

Ionică: Ce să facă crîşmaru pe-afară? Dacă dă peste urs?

Costică: Să plimbe ursu pînă mai povestim noi de-ale noastre.

Ionică: Ce noutăţi ai vrea să auzi?

Costică: Cu minerii s-o potolit treaba?

Ionică: S-o potolit. I-o scos Ponta înapoi la lumină.

Costică: Da cîinii?

Ionică: Cîinii stă şi se linge sub coadă.

Costică: Şi Antonescu ce zice?

Ionică: Despre cîini sau despre mineri?

Costică: În general. Ce mai zice?

Ionică: O scaldă.

Costică: Şi tu pe unde-ai mai fost la proteste?

Ionică: N-am mai fost la proteste, că m-am săturat.

Costică: Da unde ai fost?

Ionică: La festivalu de hribi.

Costică: Cum umbli tu aşa repede de colo-colo?

Ionică: Cu trenu.

Costică: Cum adica cu trenu? Ce-i asta tren?

Ionică: O chestie cu vagoane care umblă pe şine. Tu n-ai văzut tren?

Costică: N-am mai văzut şi acuma aud prima dată în viaţă.

Ionică: Pe vremuri era tren şi pe-aicea.

Costică: Crîşmaru l-o văzut?

Ionică: Cînd era mic, l-o văzut. Pune-l să-ţi povestească.

Costică: Decît să-mi recite poezii, mai bine-mi povesteşte de tren.

Ionică: De cînd recită crîşmarul poezii?

Costică: De cînd m-o cerut de nevastă.

Ionică: Şi tu ce-ai făcut? Ai zis da?

Costică: Încă n-am zis, că-l las să mai fiarbă.

Ionică: Şi pînă la urmă zici da?

Costică: De ce să nu zic dacă-i vorba să întemeiem o familie ca celulă a societăţii?

Ionică: O să vă stuchească babale-n sat. Asta vă trebuie?

Costică: Asta-i, că n-o facem în sat. O facem la televizor.

Ionică: La naşi te-ai gîndit?

Costică: M-am gîndit la tine, da pentru copil, la botez. La cununie nu m-am gîndit.

Ionică: Eu zic să-l pui pe Flutur la cununie.

Costică: Nu mai bine-l pun pe Nechifor?

Ionică: Eu nu mă opun, da cu Flutur ai avantaje.

Costică: Ce avantaje, dacă nu-i la putere?

Ionică: Habar n-ai. Tu ştii ce culori are Flutur?

Costică: Are culoare portocalie.

Ionică: Numa fularu-i portocaliu, da de fapt el îi verde. Adica-i mai şmecher ca toţi.

Costică: Şi care-i avantaju aicea?

Ionică: Îţi aduce trenu în sat şi tu poţi fugi cînd pofteşti de gura satului.

Costică: Unde aduce trenu în mlaştina asta?

Ionică: Tu nu-ţi bate capu, că nu-i treaba ta.

Costică: Şi tu ce avantaj ai dacă-l pun pe Flutur naş de cununie?

Ionică: Eşti prost? Cînd se naşte copilu, nu mă fac eu cumătru cu Flutur?

Costică: Tot nu m-am prins. Unde vrei să ajungi?

Ionică: Facem în sat un centru nodal de cumătri şi gata, ne-am scos.

Costică: Tot nu m-am prins. Care-i faza?

Ionică: Cum care-i faza? Pe crîşmar îl facem şef de gară, tu eşti o doamnă oricum şi eu mă fac director de festival.

Costică: Ce festival?

Ionică: Ce creşte pe-aicea?

Costică: Broaşte şi păpuriş.

Ionică: Facem un festival culinar de broaşte şi producem cobze de broaşte cu păpuriş. Combinate cu hore şi strigături.

 

Epilog

(Crîşmarul se întoarce ostenit şi plin de furie.)

Ionică: Ai plimbat ursu?

Crîşmarul: L-am plimbat pînă am obosit. Unde-i logodnica mea?

Ionică: La oglindă. De ce?

Crîşmarul: Vreau să-i spun ce-o zis ursu de dînsa.

Ionică: Spune, că te aude.

Crîşmarul: Nu pot să zic în gura mare, că mi-i ruşine.

Ionică: Faţă de naş? Haide, bă!

Crîşmarul: Tu eşti naş de botez. Mai aşteaptă.

Ionică: Ursu ce face acuma?

Crîşmarul: O luat-o spre gară.

Ionică: Unde vrea să se ducă?

Crîşmarul: La Pro TV, să aranjeze emisiunea.

Ionică: Care emisiune?

Crîşmarul: Patru bătăi şi o provocare.

Ionică: Cine bate pe cine?

Crîşmarul: Eu pe Costică, ca să nu avem vorbe după cununie.

 

 

Fiţi sociabili!