Patriotismul simţit, nu vorbit

Sub un titlu ce face trimitere la „amărăciunea patriotică”, găsesc pe net o un grupaj de citate revelatoare. El se deschide – dovadă că aceasta nu-i o boală tipic valahă – cu o frază a lui Schopenhauer: „dispreţuiesc naţiunea germană din cauza prostiei sale nesfîrșite şi roşesc la gîndul că îi aparţin”. Iată o selecţie din aceste – în fond – dovezi de grijă şi de speranţă pentru „neamul tău”. Dimitrie CantemirIon GhicaMihai EminescuI. L. CaragialeEmil Cioran: „Dragostea ce avem pentru patria noastră ne îndeamnă, pe de o parte, să lăudăm neamul din care ne-am născut, iar pe de alta, dragostea de adevăr ne împiedică, în aceeaşi măsură, să lăudăm ceea ce ar fi, după dreptate, de osîndit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom arăta limpede în faţă cusururile care-i sluţesc, decît dacă i-am înşela cu linguşiri blajine şi cu dezvinovăţiri dibace. Din această pricină, vroim să mărturisim curat că noi, în năravurile moldovenilor, în afară de credinţa cea adevărată şi ospeţie nu găsim prea lesne ceva ce am putea lăuda. Năravurile bune sînt rare la ei. Trufia şi semeţia sînt muma şi sora lor”. : „… a fost un timp cînd trebuia mare îndrăzneală unui român ca să cugete la naţionalitate şi libertate. Acum lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cu vreme şi fără vreme, din gură şi din condei: patrie, libertate, egalitate, independenţă; a incrimina şi a batjocori pe acei care nu trec peste marginile moderaţiunii, a bunei cuviinţe, a acuza de trădători pe oamenii cei mai devotaţi binelui ţării, a-i trata în mod ireverenţios, a-i lovi şi a-i insulta, nu numai că nu este periculos, dar este glorios şi chiar bănos. Persecutările şi invectivele au rămas partea acelora care nu se suie pe streaşină ca să strige la patriotism, sau care nu se asociază cu acei care practică calomnia şi injuria în favoarea vreunui partid. Peste 20, 50, 100 de ani, poate că s-or găsi istorici care să arate generaţiilor viitoare în ce parte a fost mai multă şi mai adevărată iubire de ţară; pînă atunci însă, meritul şi gloria vor fi de partea sbierătorilor şi dibacilor, şi primejdia e mare”. : „Da, domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionalitatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adînc se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale”. : „Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndește prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult”. „Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul român, muncitorul român, regatul român ş.c.l. – în genere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura patriotică, naţională – cu un cuvînt, moftul…”. „M-am exilat, atîta tot. Aerul aici îmi prieşte, sînt mulţumit şi n-am ce căuta acolo unde linguşirea şi hoţia sînt virtuţi, iar munca şi talentul viţii demne de compătimit”. : „În România, tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate superficială. N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderenţă la valori ca românul. Nici un român nu se simte personal vinovat, dezertînd astfel de la responsabilitatea individuală”. Aceste exemplare personalităţi nu pot fi acuzate că nu şi-au iubit ţara. Tocmai faptul că au făcut-o cu disperare, fără compromisuri, i-a îndemnat pe aceşti vizionari să ne releve – cu nădejdea vindecării lor –  beteşugurile, năravurile. Dar lecuirea, îndreptarea nu poate veni decît din partea elitelor spirituale şi a conducătorilor patrioţi (să nu ne mai temem de cuvinte!) conştienţi de misiunea lor. Entităţi salutare, dar care, iată, întîrzie să se confunde, să conlucreze şi să formeze împreună acea forţă de progres, coeziune şi demnitate naţională care a pus temeliile României moderne.

 

 

Fiţi sociabili!