Partenera ideală

Deşi a trecut – ca orice sărbătoare sau ca orice corvoadă (sau ca şi una, şi alta…, dar asta numai fiecare bărbat în parte o ştie, deşi n-o prea recunoaşte) – 8 Martie, ne aflăm încă în luna numită – cu ipocrizie masculină – „Luna femeii”. De parcă nu întreg anul, anii, nu toată viaţa noastră le-ar aparţine? În fine, e un prilej de a mai vorbi despre femei, feminism, feminine.

* Un articol din „EvZ” numeşte sărbătoarea din martie „ziua anti-femeii” şi dezvăluie cum această zi inventată de comunişti a fost apoi manipulată, „machiată” şi valorificată după vremuri şi împrejurări. Iniţiativa (1910) aparţine militantei comuniste Clara Zetkin. Dar ea e oficializată din 1921 de U.R.S.S., în amintirea unei aşa-zise demonstraţii feminine (8 martie 1917), ce ar fi premers Revoluţia. Scopul politic subtil al acestei celebrări era separarea luptei „femeilor socialiste” de cea a „feministelor burgheze”, care începuseră şi ele să se organizeze şi exprime. În 1955, trei jurnaliste de la ziarul P.C. Francez, finanţat copios de Moscova, lansează un fals grosolan, dar care a făcut carieră frumoasă timp de peste 50 de ani! Pasămite, la 8 martie 1857 (întîmplător ori nu, chiar  anul naşterii Clarei Zetkin!?), la New York, ar fi avut loc o manifestaţie în care mii de textiliste îşi clamau dreptul la condiţii mai bune de muncă şi viaţă. Făcătura – ce se datora divergenţelor din cadrul mişcării comuniste franceze, dintre adepţii unei serbări a „femeii militante” şi cei ai unei omagieri globale, a „mamelor şi familiei” – a fost abia recent dezvăluită de Fr. Picq, o specialistă a istoriei feminismului.

Recunoscută oficial începînd cu 1977 de O.N.U. şi din 1982 de Franţa, ţara-mamă a mitului fondator, această zi „în care femeia devine bărbat”, a inspirat, în acest an, la Paris, al Patrulea Marş Mondial al Femeilor, care „vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul şi cu Rasismul”. Succes, fetelor! Acum, v-aş întreba smerit: cine minte mai mult, mai măiestrit, mai credibil: femeile sau bărbaţii!?

* Surpriză? 2013 este primul an din istoria noastră în care în mediul urban s-au înregistrat (cu 10%) mai multe naşteri decît în cel rural. Aşadar, sloganul „Prea bun, prea de la ţară!” nu (mai) e valabil şi pentru bărbaţi!?

* Alte paradoxuri româneşti: 62% dintre gospodăriile de la ţară (doar 45% la oraş!) au conexiune la Internet, deşi trei sferturi dintre locuitorii satelor au toaleta afară!

* Motiv de divorţ: „Eu veneam obosit de la nuntă şi ea voia mereu sex! Sex şi bani. Păi, eu mai eram bun de sex, dimineaţa, după o noapte de cîntat!?” (Nelu Ploieşteanu, 64 de ani).

* Pentru acei bărbaţi care visează la o parteneră ideală, dar cred cu convingere că  „o căsnicie este cel mai costisitor mod de a-ţi spăla gratuit cămăşile”, vin, iată, cu o veste bună: un atelier (cu numai trei angajaţi, dovadă că nu-i atît de greu să confecţionezi o „femeie perfectă” – încercare care se pare că nu i-a reuşit, mereu, nici măcar Creatorului) din Franţa (cum altfel?) produce şi vinde „amanta totală”. Ea costă numai 5.500 de euro (cam ca o maşină bunişoară încă, de la second hand), are 1,52 metri şi – numai! – 40 de kilograme. E din silicon şi alte ingrediente speciale care îi conferă, la atingere, consistenţa şi tuşeul pielii umane. Are un sistem intern de încălzire, care îi asigură o temperatură „omenească”, de 36,5 grade C. O.K., m-aţi prins, nu ştiu dacă se şi „înfierbîntă” în acţiune. Mai citez din „fişa tehnică”: prezintă (păi, cum altfel, băieţi!?) absolut toate detaliile anatomiei feminine, are un schelet din aluminiu şi încheieturi super-flexibile, hidraulice. Care o fac să abordeze, uşor, orice poziţie din Kamasutra! Pe care femeile „vii”,  chiar dacă ar vrea – deşi mă îndoiesc – nu le-ar putea realiza. Se lubrifiază automat, avînd 30 de senzori în zonele intime, iar în timpul sexului geme convingător – deci, mda, nu se preface! – în şapte limbi străine. E uşor lavabilă (bănuiesc că, totuşi, nu în maşină) şi are o durată garantată de viaţă de 2 ani, chiar dacă e folosită zilnic. Aţi ghicit: poţi împărţi cheltuiala cu un prieten (dacă el nu e prea posesiv şi nu se îndrăgosteşte, ca Pygmalion, de această creaţie cvasi-perfectă). Că, după mine, ar fi perfectă doar dacă producătorii ar accepta sistemul „buy back”. Şansă rarisimă în viaţa reală. Unde e realizabilă, cu noroc, numai cu amante măritate, atunci cînd intervine plictisul (reciproc sau unilateral). Aviz amatorilor! Alegeţi: iubita mecanică ori maşina!? Ori ambele, dacă vă ţine punga… pungile.

 

 

Fiţi sociabili!