Partea proastă, partea bună şi partea foarte proastă

Justiţia din România este compromisă total.

A compromis-o Monica Macovei sub atenta supraveghere a lui Traian Băsescu, preşedintele jucător care s-a dovedit că este şi extrem de răzbunător.

A compromis-o cu vîrf şi îndesat Laura Codruţa Kovesi, care participa la paranghelii cu politicieni, care s-a luat de Elena Udrea de-abia după ce protectorul ei nu a mai fost preşedinte, care a dat liber şi a încurajat întocmirea de dosare contrafăcute şi care i-a executat fără milă pe subordonaţii care îndrăzneau să mişte în front.

A compromis-o DIICOT-ul, care a făcut o trompetă de dosar doar pentru ca Laura Codruţa Kovesi să fie reinstalată iute în funcţia de şef al DNA.

Au compromis-o procurorii care pentru o laudă sau pentru o avansare au nenorocit oameni.

Au compromis-o judecătorii care n-au gîndit cu mintea lor procesele, ci au executat ordinele venite din afara sistemului.

Au compromis-o CSM-ul şi Inspecţia Judiciară, care au acţionat după principiul „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

A compromis-o Livia Stanciu, care pentru un loc călduţ la Curtea Constituţională s-a purtat cu mănuşi cu Klaus Iohannis.

A compromis-o Raluca Prună, care s-a făcut că nu vede dezmăţul la care se dedau unii procurori şi judecători.

Au compromis-o judecătorii şi procurorii care au făcut mişcări de protest şi care au transmis mesaje publice de susţinere a unor şefi, implicîndu-se, astfel, în jocurile politice.

A compromis-o Klaus Iohannis, care, încălcîndu-şi prerogativele, s-a plasat de partea uneia dintre taberele din Justiţie aflate în plin război politic, cu toate că ar fi trebuit să se abţină, dat fiind faptul că-i atîrnau atîtea dosare de coadă, iar instanţa a dovedit că una dintre multele sale proprietăţi a obţinut-o în mod ilegal.

A compromis-o Liviu Dragnea, un alt incompatibil care nu avea voie să deschidă gura în problemele care ţin de justiţie.

A compromis-o bolovănosul Augustin Lazăr, care s-a comportat mai mult ca un politician decît ca un procuror general şi care are atîtea bube în capul acela cu care gîndeşte tot felul de bazaconii pe care apoi le varsă în spaţiul public fără să-i crape obrazul de ruşine.

A compromis-o Tudorel Toader cu explicaţiile lui interminabile, cu gafele lui şi cu lentoarea cu care se mişcă.

Partea proastă este că Justiţia din România este compromisă total. Dar să vedem şi partea bună a lucrurilor, dacă se poate spune aşa. Gîlceava şefilor care-şi apără scaunele, sferele de influenţă şi chiar libertatea demonstrează cît de slab pregătiţi şi cît de mici sînt cei care conduc instituţii cu pretenţii şi că este absolută nevoie de reformarea acestora de sus şi pînă jos şi de la stînga la dreapta.

Partea foarte proastă este că nu are cine să o facă şi că nu se va schimba nimic. În afară de nişte nume.

Fiţi sociabili!