Fostul ministru al Educaţiei Valentin Popa şi actualul ministru, Ecaterina Andronescu

Fostul ministru al Educaţiei Valentin Popa şi actualul ministru, Ecaterina Andronescu
Fostul ministru al Educaţiei Valentin Popa şi actualul ministru, Ecaterina Andronescu, au încercat, însă fără succes, să resusciteze învăţămîntul românesc: „Alo, 112? Tot noi sîntem, cei doi miniştri. V-am rugat să trimiteţi o salvare cu doctor, pentru că un asistent nu poate salva pe cineva care este într-o comă profundă. Dar neapărat să fie profesor doctor, şi nu vreun conferenţiar sau lector”.

Dintre sute de proiecte/ Care-adună voturile/ Cîte oare le vor face/ Drumurile, şcolile?

Dintre sute de proiecte/ Care-adună voturile/ Cîte oare le vor face/ Drumurile, şcolile?
„Cum pot ei afirma că Guvernul PSD-ALDE nu a finanțat județul, cînd ei știu clar că Suceava se situează pe primul loc în țară la investițiile derulate de Ministerul Dezvoltării pentru aproximativ 700 de proiecte de reabilitare și construire de școli, dispensare, drumuri, săli de sport, cămine culturale, rețele de apă, canal, energie electrică?”. Reacţia purtătorului de cuvînt al PSD Suceava, deputatul Alexandru Rădulescu, la criticile PNL.

Tiberiu Avram, redactor şef „Monitorul de Suceava”

Tiberiu Avram, redactor şef „Monitorul de Suceava”
S-a născut pe 9 aprilie 1969 la Beiuş, judeţul Bihor, tatăl, Dragomir, fiind geolog, iar mama, Silvia, fiind contabilă. Din nefericire, amîndoi s-au stins din viaţă şi nu pot citi acest interviu cu fiul lor, Tiberiu, care a urmat cursurile Facultăţii de Textile din Iaşi, dar a ajuns să facă presă, pentru început la celebrul „Ev. Z” condus de Ion Cristoiu, după care a preluat conducerea editorială a „Monitorului de Suceava”.  Tiberiu Avram este şi autorul cărţii „Aventuri pe şase roţi”, în care a scris cu talent povestea unor adolescenţi care s-au încumetat să se urce pe biciclete şi să plece de la Gura Humorului tocmai pînă pe litoralul Mării Negre. Jupânu’: Eşti autorul cărţii „Aventuri pe şase roţi”, în care povesteşti peripeţiile trăite alături de colegii de liceu cu care ai plecat la mare pe biciclete. Te-a bîntuit vreo clipă gîndul să te faci ciclist profesionist?   Tiberiu Avram: Bicicleta a fost doar un mijloc de relaxare sau un mod de a evada din cotidian, așa cum s-a întîmplat cu plecarea pe Litoral, poveste evocată în cartea pe care ai amintit-o. Nu m-am gîndit niciodată să devin ciclist profesionist. E un sport în care trebuie să fii oarecum mai solitar, iar eu am preferat pe atunci sporturile de echipă. Poliţist, doctor, profesor, fotbalist sau inginer constructor? Care dintre aceste profesii credeai că o vei practica atunci cînd vei fi mare? Detectiv particular sau ziarist. Acestea erau meseriile la care visam în copilărie. Citeam pe atunci și multe cărți polițiste, Raymond Chandler, Sir Arthur Conan Doyle, Agatha Christie,  San Antonio, Rodica Ojog Brașoveanu, Haralamb Zincă etc. Îmi plăceau misterele și eram fascinat de cei care le dezlegau, adică detectivii particulari. Iar în unele povestiri apăreau și ziariști, care făceau anchete prin intermediul cărora elucidau și ei diverse mistere. Mă încînta activitate lor de investigație, îmi plăcea acest gen de activitate, de a aduna informații, probe, de a le pune cap la cap și de a trage concluzii. Cum de te-ai orientat către o facultate de textile şi cînd, cum şi cu ajutorul cui ai găsit drumul către cariera de jurnalist? Am intrat la facultate după ce am făcut armata, un an și patru luni, și au fost două motive pentru care am ales Facultatea de Textile. Al doilea era acela că în Gura Humorului exista o filatură. Primul motiv, cel mai important, era numărul de locuri la neincorporabili, cum era pe atunci, adică cei care nu făceau armata. Iar eu tocmai o făcusem. Erau mai multe locuri la neincorporabili, dar și concurența era mare, cinci sau şase pe un loc, iar majoritatea erau fete, care știm că sînt mai silitoare. În anul doi de facultate am avut șansa să mă înscriu la o școală de presă, organizată de Daniel Condurache, care voia să pregătească ziariști pentru o publicație pe care intenționa să o scoată pe piață. Nu și-a materializat planul, a scos pînă la urmă un săptămînal, „Bursa de Est”, dar era departe de ce dorea inițial. Pentru mine, însă, a fost o șansă enormă să învăț mai bine de un an de zile, în tihnă, fără a fi presat de timp, de la un profesionist desăvîrșit cum este Daniel Condurache. De altfel, datorită reputației lui, a fost contactat de Ion Cristoiu pentru a înființa un birou de presă al „Evenimentului Zilei”, în Iași, pentru toată Moldova. Și așa am ajuns și eu la „Evenimentul Zilei”, corespondent pentru judeţul Suceava. Cum a fost să lucrezi la „Evenimentul Zilei”, ziarul lui Ion Cristoiu, care avea un tiraj care trecea de milion? Chiar de la primul număr, cei care eram la biroul de presă din Iași am apreciat că nu va ține mult acel ziar. Țin minte că pe prima pagină era o știre cu Michael Jackson, referitoare la cîte zile au mai rămas pînă va veni în România, iar în numerele următoare a continuat numărătoarea inversă. Era total atipic modul de abordare a lui Ion Cristoiu pentru acele vremuri, dar timpul a demonstrat că știa ce face. Am învățat multe în acea perioadă. Se căutau știrile senzaționale, erau intens promovate, dar nu erau neglijate nici celelalte informaţii. Ion Cristoiu avea anumite rigori de la care nu se abătea sub nici o formă. Ştirile trebuiau scrise aşa cum te învaţă manualul de jurnalism, iar limbajul trebuia să fie, obligatoriu, unul simplu, astfel încît să poată fi înţeles de orice cititor, indiferent de pregătirea lui profesională. Niciodată nu permitea apariţia vreunui material acuzator la adresa cuiva fără a exista şi punctul de vedere al respectivului. Şi multe altele, care ţineau, în fond, exact de regulile de bază ale acestei profesii şi de deontologia jurnalistului. Care este cea mai tare amintire din perioada în care erai ziarist la „Ev. Z”? Au fost multe amintiri plăcute, în plan strict jurnalistic, în plan sportiv chiar, pentru că am jucat multă vreme în echipa de fotbal a ziarului şi de aici în naţionala jurnaliştilor. Dar, probabil, cea mai tare amintire este legată de găina care a născut pui vii. Aveam la Iaşi un coleg, Cătălin Ştefănescu, pe care, într-o zi, un alt coleg l-a stîrnit întrebîndu-l cînd o să aibă şi el o ştire deasupra bulinei. Bulina era chiar titlul ziarului, aşa şi i se mai spunea, „Bulina roşie”, iar cea mai tare ştire a zilei era publicată deasupra titlului. După vreo două săptămîni, Cătălin Ştefănescu a mers la bunica lui, iar femeia i-a povestit cum a uitat să ia ouăle făcute de găini şi cînd şi-a adus aminte, ce să vezi, nu mai erau ouă, ci pui. Şi s-a gîndit Cătălin să comprime timpul, să treacă peste perioada în care ouăle au stat sub găină şi să dea o ştire cum că o găină a făcut pui vii. Mai toate ziarele vremii au început să acuze „Evenimentul Zilei” că publică ştiri inventate, iar ironiile şi glumele la adresa ziarului au început să curgă de peste tot. Şi atunci, Ion Cristoiu a cerut biroului de presă din Iaşi să aducă probe cum că ştirea ar fi adevărată. ...