Steaua cîştigă trofeul Digi

Finala Europa League de săptămîna trecută a fost exact cum ne aşteptam: tensionată, îndîrjită, spectaculoasă şi în final cîştigată de cine trebuia să o cîştige. Ca întotdeauna în asemenea situaţii, singurii care s-au veselit mai mult decît cîştigătorii înşişi am fost noi. Ba încă mai al naibii, la noi veselia s-a declanşat cu mult înaintea celei a lor, banda de pupincurişti ai lui Becali şi ai Stelei neratînd nici un prilej de a ne explica, mai ales pe canalele Digi Sport, dar şi prin ziare, că Steaua putea fi în locul lui Chelsea în finală, loc de care a fost deposedată oarecum abuziv şi, desigur, din cauza unui nenorocit de ghinion de proporţii cosmice cumulat cu un noroc porcesc al ălorlalţi.

Suceava altora, nu a noastră

Zic şi eu aşa ca pui de românaş născut la Rădăuţi bre Bucovina asta a noastră trăieşte o adevărată dramă a încăput numai pe mîna unor şmecheri fie că au fost ei austrieci rusnaci comunişti sfertodocţi sau băieţi cu ceafa groasă din judeţul Botoşani după ’89 cînd visam să stăm şi noi pe picioarele noastre şi să ne bucurăm de bogăţiile cu care Dumnezeu a înzestrat Bucovina iote că s-a întîmplat fix vax albina tot nişte neica nimeni ne conduc şi ne smîntînesc averea şi azi benzina româneas

Bănuiala, otrava prieteşugului

Cînd este altoită pe umor şi pe erudiţie liberă – definesc astfel acea cultură asimilată organic, nu mimată rigid de minţile sterpe, tip „copy-paste”, acea cunoaştere ironică şi realistă care nu şi-a pierdut puterea de a rîde, şăgalnic de ea însăşi – încercarea unuia precum „struţocămiloiul”, aici de serviciu, de a „demonta” în bucăţele ziceri dogmatice, cătuşe mintale consacrate, poate deveni utilă cititorului. Ori măcar amuzantă.