Cumătră dragă,

Cum ţi-am povestit în scrisoarea de săptămîna trecută vezi şi tu cum se întîmplă în ţara noastră numai lucruri minunate fiindcă poporu s-o luminat datorită venirii minţii la capu lu Ponta odată cu cuabitarea stabilită împreună cu domnu nostru preşedinte comandant de ţară faptă care şi noua constituţie o recunoaşte de bun augur pentru viitorul naţiunii noastre şi care va fi stabilită prin referend da care deocamdată şi curtea de constituţională o dat dreptate şi o hotărît că nu toată lumea tre să facă cum îl taie capu pe acest Antonescu rămas cu gărgăuni în cap.

Hoţii au fost, hoţii sînt încă

Cred că ar trebui scrise – după modelul acelei insolite „Istorii sincere a poporului român” – o serie de alte „istorii” ale viciilor genetice ale acestui neam: una a furtului, alta a „ţepelor”, alta a trădării (cea a beţiei la români există deja!). Poate că asemenea radiografii ne-ar ajuta să înţelegem de ce şi cum fibra morală cîndva dreaptă, de brad semeţ, a început să se sucească şi pervertească, precum fibra strîmbă a carpenului ori cea moale, umilă a salciei.

O ţară toxică: România

E un obicei împămîntenit cam în toată lumea şi în toate sporturile: marii sportivi, şi nu doar cei născuţi în ţări sărace (unele infinit mai sărace decît a noastră), îşi părăsesc ţara de baştină pentru o alta sau altele unde sînt mai bine plătiţi. Apoi, cînd se apropie momentul retragerii odată cu înaintarea în vîrstă, revin pe meleagurile natale spre a-şi face retragerea mai uşoară printre prieteni, rude, adică printre cei care i-au iubit cel mai mult. Excepţiile sînt puţine şi aproape inexistente la nivelul marii performanţe.