Dilema civică

Periodic, presa alcătuieşte aşa-zise „topuri ale prostiei”. Iată un top american, în ordinea crescătoare a non-inteligenţei dovedite de „campionii” selectaţi. Sintagma alternativă folosită mai sus de mine e justificată – veţi vedea la urmă de ce – prin constatarea că în întîmplările relatate, eticheta „prostie” a fost lipită, cred, în mod  pripit, dacă nu chiar greşit.

Nuntă ca-n poveşti…

Săptămîna trecută, cam pe vremea cînd se desfăşurau ultimele amicale ale celor care practică fotbalul de performanţă, iar Simona Halep şi ţara-ntreagă sărbătoreau prima ei înfrîngere importantă, domnii care văd în fotbal doar divertisment şi o cale lesnicioasă de a face un ban nemuncit se hîrjoneau de-a lungul şi de-a latul planetei într-o aşa numită vacanţă.

Domnule Primar Negură,

S-ar putea ca abordarea mea să fie niţeluş anapoda. Să fiu eu prea pornit într-o direcţie pe care dv. să o consideraţi greşită. Să fiu eu anacronic, ceea ce e de înţeles la un om sărit deja de 60 de ani, ori să nu fiu încă lovit de sindromul înţelepciunii care cică vine o dată cu vîrsta, şi de aceea să nu pricep chestiile prea profunde şi/sau de mare popularitate.