Pa, Gyuri!

Ioan Gyuri PascuN-am să recurg la tipare de genul „s-a dus să cînte printre îngeri”, fiindcă nu i s-ar potrivi. Ar face cel mult niţel mişto pe chestia asta şi poate ar introduce-o în vreo pastilă umoristică. Dacă am un regret în legătură cu omul Ioan Gyuri Pascu, acela este că nu am avut prilejul să stau mai mult de vorbă cu el, fiindcă de cele trei sau patru ori cînd am făcut-o, evident că era în jur o mulţime de lume care trăgea de el în toate direcţiile, fiindcă era, oricum l-am privi, o mare vedetă. Dar de un tip aparte, adică om normal, ca toţi artiştii adevăraţi. Nu mai vorbesc că eram şi cumva colegi, Gyuri fiind şi el filolog, specializarea română – spaniolă. De aici, de la elementul hispano, poate şi dragostea lui pentru samba, bosa nova şi alte chestii sud-americane. Alături de blues, jazz şi, deloc surprinzător, reggae. Nu vorbesc aici despre actorul din el. Dar hai să ne reamintim cîteva din faptele sale de vitejie muzicală, majoritatea alături de grupul The Blue Workers, împreună cu care a cîntat de cîteva ori şi în Suceava, o dată chiar invitat de Radio Top. Aşadar, Gyuri a cîntat în deschidere la concertele unor mărimi adevărate, printre ele numărîndu-se şi unul din grupurile care pentru mine înseamnă enorm, Jethro Tull. Dar a cîntat şi înainte de Asia ori Scorpions, lucru care nu se întîmplă oricui. Vă mai reamintesc şi că a compus şi cîntat piese care au intrat direct în istoria muzicii româneşti, precum „Țara arde şi babele se piaptănă”, desemnată piesa anului 1993, iar Gyuri însuşi compozitorul anului, ori „Instalatorul”, realmente un hit. De asemenea, nu cred că sînt mulţi români care să nu fi ascultat E.P.-ul „Maşina cu jazzolină”, absolut remarcabil şi acesta. Şi există cel puţin un sucevean care suferă acum ca la pierderea unui frate: Lian Cubleşan, împreună cu care Gyuri a mai produs un alt mare hit intitulat „Tropa tropa… Europa”. Dacă ar fi să-l caracterizez pe scurt, aş zice doar că Gyuri a fost un om bun. A avut un singur cusur: s-a cam grăbit.

Fiţi sociabili!