Ora Pămîntului

Suceveni care au avut grad militar pe timpul efectuării stagiului obligatoriu ori cei care au lucrat în structuri militarizate au primit în ultima perioadă înştiinţări de la Centrul Militar Judeţean Suceava, în care sînt invitaţi să se prezinte la sediul unităţii, conform Legii 446/2006, privind pregătirea populaţiei pentru apărare.

Pentru a marca împlinirea a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, zeci de tineri suceveni şi de peste Prut s-au întîlnit joi seară pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, unde au lansat 27 de lampioane tricolore, au scandat lozinci pro-unire, au cîntat, iar la final s-au prins în Hora Unirii.

Iulius Mall Suceava se alătură şi în acest an iniţiativei de protejare a mediului prin stingerea luminilor – „Ora Pămîntului”.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul peticeşte nişte bucăţi de cîrpă, cu ochelarii la ochi.)

Costică: Ai terminat cu copitele şi te-ai apucat de cotrenţe?

Crîşmarul: Care cotrenţe? Nu vezi că-s petliţe?

Costică: Pe…ce?

Crîşmarul: Care se pune la uniformă ca grade.

Costică: V-o dat uniforme la crîşmari?

Crîşmarul: Da proastă mai eşti! De Ucraina ai auzit?

Costică: Am auzit. O scumpit iar ţigările, ieşi-le-ar pe nas!

Crîşmarul: Nu în acest sens, proasto, respectiv prostule!

Costică: Da-n care sens, bădăranule?

Crîşmarul: În sensu de mobilizare geopolitică.

Costică: Mobilizare la ce?

Crîşmarul: La războiu cu ruşii.

Costică: Tu ce treabă ai la războiu cu ruşii?

Crîşmarul: Nu-s eu gradat cu petliţe?

Costică: De cînd eşti gradat?

Crîşmarul: Din armată. Că doar ţi-am povestit.

Costică: Cum îi frecai pe răcani. Ce treabă are asta cu ruşii?

Crîşmarul: Ne pregătim să-i frecăm şi pe dînşii.

Costică: Cine v-o zis să-i frecaţi?

Crîşmarul: Decurge din situaţia geopolitică, proasto.

Costică: Cu ungurii aţi terminat?

Crîşmarul: Deocamdată i-am biruit. S-o retras la dînşii în ţară.

Costică: Şi dacă pregăteşte un atac nuclear?

Crîşmarul: N-are cum, că le-am furat caii.

Costică: Şi mă rog cu ruşii ce-avem noi ca popor?

Crîşmarul: Eşti proastă de tot sau te prefaci? De Basarabia ai auzit?

Costică: Am auzit. Şi dînşii o scumpit.

Crîşmarul: Ce-o scumpit?

Costică: Ţigările, bre.

Crîşmarul: Ca să-i scoată din minţi pe ruşi. Că de asta.

Costică: De asta ce?

Crîşmarul: Nu ţi-am zis? Basarabia nu-i pămînt românesc?

Costică: Nu-i, dacă pe mine mă-ntrebi.

Crîşmarul: Şi-atuncea de ce s-o sărbătorit ieri?

Costică: Ce-o sărbătorit?

Crîşmarul: Unirea Basarabiei cu România.

Costică: Cînd s-o unit?

Crîşmarul: Asta nu pot să-ţi spun, da de sărbătorit s-o sărbătorit.

Costică: Şi ce are asta cu petliţele tale?

Crîşmarul: Geopolitic vorbind?

Costică: Cum vrei tu.

Crîşmarul: Geopolitic vorbind, este posibil să ne trezim cu ei în ogradă.

Costică: Cu basarabenii? Ptiu! Mai bine cu nişte basarabence.

Crîşmarul: Visezi numa sex de-o bucată de vreme.

Costică: Şi ce? Nu-i democraţie?

Crîşmarul: Principalu-i că nu cu basarabenii ne putem trezi noi în ogradă.

Costică: Da cu cine? Iarăşi cu ungurii?

Crîşmarul: Cu ruşii. Nimica n-ai priceput. Şi atunci în acest caz ce urmează?

Costică: Pac, un război mondial.

Crîşmarul: Vezi că te-ai prins? Şi cînd ieşi din tranşeu la atac ce se vede la tine?

Costică: Prima dată se vede baioneta.

Crîşmarul: Şi pe urmă nu se vede petliţa?

Costică: Petliţa şi gradu. Acuma m-am prins. Şi-odată o ia ruşii la sănătoasa ca ungurii. Mamă, ce viteaz eşti!

 

Scena 2

 

(Ionică se repede în crîşmă şi suflă în lămpile de pe masă.)

Costică: Ce te-o apucat să ne stingi lampele? Ai căpiat?

Ionică: Ba voi aţi căpiat, nesimţiţilor. Voi ştiţi ce-i acuma?

Costică: Ce-o fi, bă Ionică? Doar nu-i război mondial!

Ionică: Azi este ziua pămîntului, boilor!

Costică: Asta ştiam dinainte de la crîşmar.

Ionică: Ce ştiai?

Costică: Basarabia-i pămînt românesc, da nici chiar aşa!

Ionică: Ce nici chiar aşa?

Costică: Ziua Unirii Basarabiei pe întuneric?

Ionică: Nici o Basarabie, bă Costică. Tot n-ai priceput în sfîrşit?

Costică: Ce să pricep?

Ionică: O dată pe an este ziua pămîntului şi voi staţi cu lampele-aprinse ca chiorii?

Costică: Dacă-i întuneric afară, cum vrei să stăm?

Ionică: Cu lampele stinse, ca să marcaţi ziua pămîntului.

Costică: Şi crîşmaru cum îşi mai vede petliţele?

Ionică: Care petliţe?

Costică: Petliţele de gradat.

Ionică: La ce-i foloseşte petliţele de gradat? S-o făcut master şef?

Costică: S-o făcut militar la mobilizare.

Ionică: Să mai rabde oleacă, că n-are nimica că-i întuneric o oră.

Costică: Şi el ce să facă o oră pe întuneric?

Ionică: Să repete cîntece patriotice de război.

Costică: Care cîntece, bre?

Ionică: Treceţi batalioane române Carpaţii.

Costică: Cum să treacă Carpaţii pe întuneric? Tu-ţi dai seama ce spui?

Ionică: Ce-are, bă, dacă ştie potecile pe de rost?

Costică: Nu se vede petliţele pe-ntuneric, asta-i. Şi mai ducă-se naibii, la o adică!

Ionică: Cine, bă, să se ducă?

Costică: Ora pămîntului. S-o mute pe la amiază şi gata.

Ionică: Şi populaţia ce să mai stingă, dacă nu-s lampele-aprinse?

Costică: Să stingă ţigările, asta să stingă!

Ionică: Asta se poate de ziua poluării globale, să nu confundăm!

Costică: Şi-n caz de război nu se poate face o derogare?

Ionică: Adica ce vrei să spui?

Costică: Să se ţină ora pămîntului pe lumină şi ziua poluării pe întuneric.

Ionică: Pentru asta trebuie alte regulamente. Ce crezi tu?

Costică: Păi să le facă, nu să doarmă-n papuci.

Ionică: Cine, bre?

Costică: Parlamentarii, Ponta, Băsescu. Că şi-aşa nu mai poate de bine!

Ionică: Tu crezi că de asta le arde acuma?

Costică: Da de ce le arde, mă rog?

Ionică: De scumpiri şi de alte reforme.

Costică: Acuma că ne-am lămurit, pot să aprind lampele?

Ionică: N-o trecut încă ora pămîntului. Eşti nebun?

Costică: Eu atîta îţi spun, că dacă vine crîşmaru, nu te văd bine.

Ionică: Ce poate să-mi facă pe întuneric?

Costică: Te-mpuşcă cît ai clipi, nu te pune!

Ionică: Asta-i crimă împotriva umanităţii. Cum să mă-mpuşte degeaba?

Costică: Uite-aşa, dacă te crede duşman. Rus, va să zică.

Ionică: Am să-l avertizez în limba română.

Costică: Şi dacă crede că-i limba moldovenească?

Ionică: Nu fi, bă, rusofon. Crezi că-i posibil?

Costică: În ziua de azi totu-i posibil, Ionică.

Ionică: Atunci tu ce zici? Riscăm să aprindem lampele?

Costică: Eu zic să riscăm. Ce poate să ne facă, la o adică?

Ionică: Să ne vadă americanii şi atuncea să vezi tu război mondial!

 

Epilog

(Crîşmarul se iţeşte în uşă, cu arma la ochi.)

Crîşmarul: Nu mişca, stai că trag!

Ionică: Potoleşte-te, bă, crîşmare. Sînt eu, Ionică.

Crîşmarul: Spune parola, că trag!

Ionică: Basarabia – Bucovina.

Crîşmarul: Şi mai departe?

Ionică: Pămînt românesc.

Crîşmarul: Ai scăpat ca prin urechile acului.

Ionică: Ptiu, era să faci genocid pe degeaba!

Crîşmarul: Dacă şi voi stingeţi lampele ca pe timp de război!

Ionică: Să ştii că le-am stins în semn de omagiu pentru ziua pămîntului.

Crîşmarul: Cine-o putut inventa ziua pămîntului noaptea?

Ionică: Americanii. Şi noi ne-am luat după ei.

Crîşmarul: Pe ruşi i-aţi întrebat? Că uite-aşa începe războiu şi moare românii nevinovaţi!

Fiţi sociabili!