Ora închiderii, Nea Stere!

La începutul turneului de la Melbourne, pe cînd Simona Halep defila printre jucătoare cam de divizia judeţeană (dacă ar fi să comparăm tenisul cu fotbalul), am spus de cîteva ori la radio, dar am şi scris în „Monitorul”, că nu-i acord cine ştie ce şanse la trofeu sau măcar la prezenţa în finală, pentru că nu văd nici o îmbunătăţire în jocul ei. Ba, exceptînd un singur meci, parcă serviciul îi merge şi mai prost anul ăsta… după ce anul trecut a fost mai mereu catastrofal! Asta nu ţine de ea neapărat, ci de banda de sfătuitori, antrenori, consilieri, manageri şi ce-or mai fi ăia din jurul ei care s-au constituit într-o gaşcă tot mai numeroasă, care creşte proporţional cu veniturile ei, astfel încît gălăgia pe care o produce în tribune (generic şi metaforic numită de comentatori „galerie”) acoperă tot ce emit vocal ceilalţi spectatori, chiar dacă sînt cu miile! Ce mai, veselie mare! Asta, în timp ce copila nu pare să progreseze deloc. Antrenorul român al ei o fi chiar de tenis? D-ăsta adevăratu’, zic, nu de pe laptop. Răspund tot eu: da, categoric da, fiindcă oricît de pornit aş fi eu, tot am observat un fel de progres, în sensul că aşa-zisul stop, care la Halep ieşea de fapt lob, a dispărut cu totul din jocul ei. Vă jur că n-am văzut nici o „scurtă” de-a ei, în nici măcar unul din meciuri, în timp ce adversarele ei i-au pus destule mingi fix lîngă fileu. De aici rezultă că antrenoru’ a rezolvat problema: a stîrpit răul de la rădăcină! Adică a făcut-o să renunţe la stopuri. Mai are să o facă să renunţe şi la serviciu ( că nici ăsta, cum ziceam, nu-i mai breaz) şi-şi poate considera misiunea îndeplinită. După care poate merge liniştit la o bere cu Nea Stere, ca doi bărbaţi care au ajuns acolo unde neam de neamul lor n-ar fi visat vreodată că vor ajunge: să bea şi ei o halbă la o terasă, fie ea la Paris, Londra sau New York, că la Melbourne, ai dracu’ Antipoji!, dau ăia ora închiderii mai devreme decît credeau ei!

 

 

 
 
Fiţi sociabili!