Oooof, Gîscane!

Secolul XX a fost supranumit „secolul vitezei”, chestie care acum, cînd am străbătut aproape 20% și din secolul XXI, pare o glumă, fiindcă în raport cu viteza cu care se produc schimbări în toate direcțiile în ultimii ani, precedentul a început să pară de o lenevie strigătoare la cer.

În aceste zile de restriște, cotropiți de imagini de arhivă, oricît am încercat să le evităm, tot ne-am lovit de cîteva. Unele ar fi cele legate de fenomenalul fotbalist Alfredo Di Stefano, primul dintre jucătorii emblematici ai Real-ului de Madrid, despre care s-a spus că ar fi fost singurul care îi putea contesta lui Pele titlul de Rege. În alt context, săptămînile trecute, am atacat tangențial subiectul în „Monitorul”, acolo unde îl citasem pe Puskas, cel mai mare fotbalist ungur, fugit și el la Real, coleg cu Di Stefano, și care a spus că într-adevăr Di Stefano a fost cel mai bun fotbalist din lume… numai că Pele a fost altceva, supranatural, venit din alte lumi. La cîteva zile distanță, Real Madrid mi-a trimis pe site-ul ei dedicat fanilor un film de montaj, de cîteva minute, cu faze din cariera lui Di Stefano. Uluitor ce putea face, fascinante fiind driblingurile sale care mi-au redeșteptat în memorie imagini din copilărie, cînd apucasem să-l văd și eu de cîteva, prea puține, ori. Numai Dumnezeu știe de ce, cînd s-a terminat filmulețul, mi-a venit să văd, pentru prima oară integral, documentarul „Nicolae Dobrin – portretul fotbalistului artist”.

Din prima mi-am dat seama ce mă mînase în direcția asta: faptul că driblingul lui „Gicu” Dobrin, fotbalistul absolut genial, era identic cu cel al lui Alfredo Di Stefano. Ambii făceau chestia aia pe care nimeni pe lume n-a mai făcut-o: mingea pe loc, ei plimbau laba piciorului pe deasupra ei… iar adversarii cădeau ca popicele! I-am văzut pe ambii ieșind din grupuri de cîte trei adversari, căzuți ca secerați din mișcarea asta aiurea.

Atunci am realizat de ce însuși Santiago Bernabeu l-a vrut pe Gicu la Real: fiindcă numai el ar fi putut face acolo ce făcuse Di Stefano în anii de glorie ai echipei. Din nefericire, s-a opus un bou care conducea țara pe atunci, iar Gicu a rămas doar un bun de patrimoniu național, în loc de universal. Păcat.

Fiţi sociabili!