Olimpiada fiţoşilor

Despre fiţe şi fiţoşi, şmecheri şi fentoşi. Te trezeşti că fix atunci cînd te grăbeşti cel mai tare, liftul îţi face o fiţă şi se opreşte între etaje. Tocmai cînd vrei să arăţi gigea fiindcă te întîlneşti cu gagica, lama de ras îţi face o fiţă şi-ţi lasă o tăietură de-ţi vine să-ţi iei cîmpii. Tocmai cînd eşti în cel mai mare amor cu nevasta, atunci se dă uşa de perete şi năvăleşte în dormitor soacra ca să-ţi spună că s-o băgat pui tacîm la prăvălie. Fiţoase sînt şi capetele încoronate. Iote numai ce fiţă publicitară au făcut Putin şi Medvedev mai deunăzi. Ei s-au filmat schiind la Soci, ca să facă reclamă Jocurilor Olimpice ce vor debuta în curînd. Era mişto dacă-i vedeam pe cei doi nu schiind, ci trăgîndu-se cu folia de plastic ori cu capacul de closet pe pîrtie. Putin şi Lukaşenko s-au dat şi ei fiţoşi, mascîndu-se în hocheişti şi frecînd pucul pe gheaţă ca să arate cît de bun e patinoarul de la Soci. Personal aş fi dorit să-i văd pe cei doi probînd trambulina de sărituri cu schiurile. Vedeţi ce curvă-i politica şi, mai ales, ce perverşi sînt cei care o practică? După ce s-au porcăit şi s-au scuipat ca la uşa cortului, după ce Putin l-a tot buşit pe Lukaşenko ori de cîte ori l-a prins la mantinelă, cei doi mici dictatori sînt acum în mare amor. Păi, cum să nu-şi schimbe bezele şi să-şi facă ochi dulci dacă licheluţa de la Minsk a transformat Belarusul într-o garnizoană muscălească în care belaruşii (adicătelea ruşii cei frumoşi) vor fi transformaţi, pardon, în „fetiţe” ale cazacilor. Asta în cel mai fericit caz. Dacă vă închipuiţi că Rusia şi Belarusia vor trăi o frumoasă telenovelă lesbi, sînteţi naivi. Belarusul şi Kazahstanul, prin intrarea în Uniunea Vamală ticluită de oligarhia kaghebistă de la Moscova, pot deja să împartă coliva suveranităţii şi independenţei lor naţionale. Kibutzul euro-asiatic la care visează camarila putinistă nu este decît o nouă formă a strategilor moscoviţi de a recrea o Rusie imperială. Acolo s-a lipit şi Armenia, şi probabil că după ultimele danii făcute de Gazprom Ucrainei, şi Kievul se va alinia către Est. Rămîne de văzut. Deocamdată, puterea de la Kiev îşi joacă foarte pragmatic cărţile. E binevenit cel care dă mai mult. Ăsta pare să fie sloganul la modă. Chestia e că ucrainenii n-ar trebui să uite faptul că darul ruşilor e ca şi darul „grecilor”, în sensul că trebuie să te fereşti de el. Istoria a demonstrat că Holodomorul (exterminarea prin înfometare), deportările, arestările, torturile şi crimele n-au venit de la Bruxelles, ci de la Moscova. De la Lenin şi de la tătuca Stalin. Asta-i, însă, o altă poveste de amor cu năbădăi. Totul ţine de luciditatea clasei politice de la Kiev, luciditate de care nu pot fi suspectate Belarusul şi Kazahstanul. Oricum, Putin face cum vrea el şi oricît ar boci unii mai tîrziu, Moscova nu crede în lacrimi. După această micuţă paranteză, să revenim la problema principală. Putin i-a asigurat chiar şi pe sportivii homosexuali că se vor simţi bine la Soci. La ce comportament mujicesc dezvoltă muscalii, nu-i de mirare să vedem kaghebişti sub acoperire oferindu-şi serviciile (la ordin) pentru gay-ii veniţi să facă performanţe cu funduleţul. Dar, duplicitar cum e, ţarul Vladimir una vorbeşte şi alta face. În timp ce încearcă să calmeze comunitatea gay, dîndu-se apărător al libertăţilor sexuale, el bagă la zdup şi-i încinge cu bulanele pe toţi cei bănuiţi că ar fi pidosnici. Bineînţeles că polcovnicul Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, tace mucles la faza asta, fiindcă dacă şeful lui, tovarăşul Putin, îi trage o anatemă, varză se alege de bietul popă şi de epoleţii lui pitiţi sub anteriu. Imagologic, Rusia stă foarte prost în sondajele mondiale. Vreo două dictaturi şi cîteva guverne habarniste mai acordă credibilitate tandemului putino-medvedist. De fapt, Medvedev nici nu mai contează în ecuaţia puterii. El a ajuns un simplu blogger care mimează atribuţiile de prim ministru. Lumea s-a lămurit cam ce hram poartă această Rusie, iar din cauza asta puterea de la Kremlin încearcă să dreagă busuiocul. În stil caracteristic, adicătelea cu fiţe. Olimpiada de la Soci este un prilej excelent de cosmetizare a dictaturii oligarhice conduse de tovarăşul Putin. Chestia e că omenirea nu-i atît de proastă încît să creadă că poţi dosi sub patrafirul olimpic uciderea unor ziarişti potrivnici regimului lui Putin, că poţi şterge cu buretele flagrantele încălcări ale drepturilor omului în Rusia, că poţi teleporta toată corupţia regimului pe perioada Jocurilor Olimpice de Iarnă, că poţi ascunde faptul că în Rusia mor anual aproape un milion de copii din cauza TBC-ului şi a drogurilor, că există încă deţinuţi politici şi deci şi poliţie politică sau că oponenţii regimului sînt arestaţi reproşîndu-li-se vinovăţii imaginare. Dacă domnul Putin vrea un rechizitoriu, nici o problemă, îl putem desena oricînd. Ana Politkovskaia a murit fiindcă a dezvăluit că atentatele împotriva unor civili din capitala rusă, atentate care au reprezentat motivul declanşării războiului în Cecenia, au fost, de fapt, organizate chiar de oamenii Kremlinului. După declanşarea războiului, Putin a crescut brusc în sondaje. Actele teroriste de la Volgograd poartă eticheta Daghestanului. La ce mînăreli învîrt serviciile secrete ruse (şi nu numai ele), nici nu-i de mirare că Daghestanul a devenit un nou centru al terorismului mondial. Mai ales că Daghestanul ăsta e acuzat că este şi în spatele actului terorist de la maratonul din Boston. Mişto le mai însăilează unii. Putin va folosi deflagraţiile de la Volgograd în interesele propriei imagini şi, în subsidiar, pentru gloria Maicii Rossia. El are şi avocaţi, nu doar contestatari. Unul dintre cei care-i pupă poala e Marius Vizer, fost şef pe la judo şi actualmente mahăr la o instituţie internaţională de tumbe. Băiatul ăsta, în loc să-şi vadă de treburile lui, se trezeşte vorbind. Drăguţul de Vizer devine peste noapte apărătorul Rusiei şi al amicului Putin. Iată ce declară năucul: „Lumea trebuie să fie recunoscătoare poporului rus, pentru că, prin Olimpiada de la Soci, acesta îi oferă o asemenea şansă de promovare a olimpismului”. Hai, nu zău? Ia să ne mai scutească „poporul rus” cu asemenea şanse, iar domnul „avocat” Vizer să nu-şi închipuie că abureşte pe cineva. Poporul rus e Putin şi de dragul acestuia se strofoacă atît de tare domnul antrenor de judo. Dacă era antrenor de băut votcă, poate că-l mai credeam pe Vizer că vorbeşte despre poporul rus, dar aşa, ia mai du-te la plimbare, băi, tovarăşe! Şi mai zice domnul Vizer una de intră zeiţa minciunii în orgasm. Cică, Rusia a făcut un mare efort pentru a organiza olimpiada. Păi, drăguţă şi dragi meseni, iote ce mare efort a făcut Rusia. Marile proiecte au nevoie de forţă de muncă, fie că-i vorba de olimpiade sau campionate mondiale de fotbal. Chestia a valabilă şi pentru Rusia, care în februarie găzduieşte Olimpiada de Iarnă. Rusia a antamat pentru megaproiectul de la Soci forţă de muncă din Moldova, Tadjikistan, Kîrgîstan, Uzbekistan, Ucraina şi Republica Moldova. În jur de 60.000 de oameni au pus umărul. Patronul acestei imense armate de salahori este Comitetul de Organizare „Rusia 2018”. Aşadar, avem de-a face cu angajaţi şi angajatori. În ţările civilizate, angajatorii îşi plătesc angajaţii după ce aceştia se achită de treabă. Numai că Rusia nu-i încă o ţară civilizată (lucru pe care domnul Vizer se pare că nu l-a aflat). Ca atare, 60.000 de oameni s-au spetit să construiască Satul Olimpic de la Soci, dar cînd a fost vorba de plată au luat-o-n barbă. Şi acum, pe concret. Există Legea Federaţiei Ruse nr. 108-FZ din 7 iunie 2013, adoptată cu sprijinul lui Vladimir Putin şi care conţine o serie de „principii” ce încalcă perfect drepturile omului. De exemplu, Legea prevede că străinii care încheie acordul cu Comitetul „Rusia 2018” „nu au nevoie de permise oficiale de lucru, filialele comitetului nu au nevoie de permise pentru atragerea forţei de muncă străină, ele nu sînt sub controlul puterii locale, a serviciului federal de migraţie, de finanţe etc.”. Aşadar, pentru astfel de lucrători poate fi introdusă ziua de lucru nenormată precum şi munca în zile de sărbătoare sau pe parcursul nopţii. În anul de graţie 2013, muncitorii străini care au hîit la Soci pentru gloria Maicii Rossia au dobîndit statutul de sclavi. Cel puţin aşa comentează unii analişti politici. Ce-i mai „frumos” e că aceşti oameni, după ce şi-au terminat treaba, au fost expulzaţi din Rusia fiindcă nu aveau permise de muncă. În plus, li s-a pus şi interdicţie de a mai călca în Rusia. Este prima mare „performanţă” obţinută de Rusia la Olimpiada de la Soci. Aşa o „schemă” se practică şi cu muncitorii străini de la Moscova. O astfel de atitudine a Rusiei faţă de lucrătorii străini şi faţă de fostele „republici surori” este tipică pentru comportamentul oligarhilor moscoviţi. Unii analişti spun chiar că, dacă ar fi să analizăm situaţia aceasta din punct de vedere optimist, muncitorii păcăliţi ar trebui să fie bucuroşi că au rămas în viaţă, mulţi dintre constructorii „obiectivelor” staliniste neavînd această şansă. Terorismul practicat pe piaţa muncii de la Soci este cît se poate de evident. Nu degeaba liderii politici din Franţa, SUA şi Germania au declinat participarea la deschiderea Olimpiadei. Aşa că să ne mai scutească unii cu „eforturile poporului rus” pentru organizarea Olimpiadei şi mai ales cu recunoştinţa pe care omenirea trebuie să o manifeste faţă de Putin şi poporul său. Comitetul de Organizare „Rusia 2018” să-i întrebe pe cei 60.000 de muncitori străini neplătiţi şi expulzaţi ce mare „recunoştinţă” au ei faţă de politica rusă. Şi se mai miră mujicii de ce au atentate!

 

 

Fiţi sociabili!