Oi cu bretele

Au trecut sărbătorile şi fiecare pămîntean s-a veselit cît l-au ţinut baierele pungii. Urmează acum o perioadă anostă. Un studiu sociologic zice că februarie e cea mai plicticoasă lună şi că de aia înregistrează şi cele mai multe sinucideri. Şi dacă tot sîntem la studii şi cădem pe spate de dragul ştiinţei, iote că nişte savanţi de la City Hospital din Birmingham s-au arătat curioşi de efectele pe care le are rîsul asupra sănătăţii umane. Ei au descoperit, după cercetări efectuate din 1946 pînă în 2013, că „rîsul prezintă o serie de beneficii incontestabile pentru sănătate”, cum ar fi „îmbunătăţirea circulaţiei sîngelui sau reducerea rigidităţii arterelor”. De asemenea, rîsul influenţează benefic talia persoanelor. „Reprize sănătoase şi sincere de rîs de 10-15 minute pe zi pot arde pînă la 40 de calorii”. Aşa zice ştiinţa, în timp ce superstiţiile populare nu încetează să susţină ideea că „rîsul îngraşă”. S-ar putea face şi în România un mic studiu pentru lămurirea acestei dileme. De exemplu, se ia o balenă, o başoldină din şoubiţul mioritic, şi se gîdilă cu o pană la subţiori şi la tălpi zi de zi, timp de o lună. După asta se pot trage concluziile, care nu pot fi decît trei. Ori grăsuna şi-a triplat volumul şi atunci e adevărat că rîsul îngraşă, ori şi-a consumat toate caloriile şi e suptă şi sprinţară, situaţie în care e valabilă ipoteza că rîsul slăbeşte. A treia concluzie, şi cea mai tristă, se reduce la constatarea decesului pacientei, ceea ce ne demonstrează că sintagma „să mori de rîs” este totalmente valabilă. Nu-i nimic funebru în asta. La urma urmei, ştiinţa cere şi sacrificii. Am citit nu de mult că un realizator tv de succes din SUA, suferind de cancer, s-a închis într-o viluţă la munte, singur cuc, şi şi-a pus numai filme comice. După ce a rîs vreo cîteva luni bune de s-a cutremurat codru, băiatul s-a dus din nou la doctor, iar aceştia n-au avut altceva de constatat decît că pacientul lor e sănătos tun. Se mai zice că „rîsul măreşte toleranţa la durere”. După durerile facerii, cele mai teribile sînt alea de măsele, după care urmează durerile de cap, de stomac, de oase etc. Păi, dragi pacienţi, dacă-i adevărat că rîsul face durerea mai suportabilă, de ce nu se bagă în maternităţi procedura gîdilitului pentru mămicile cărora le-a venit sorocul? Adevărul e că nu am văzut pînă acum pe nici unul ieşind de la stomatolog şi rîzînd cu lacrimi. Cu ochii în lacrimi, da, am văzut, dar hlizindu-se în nici un caz. Rîsul poate fi şi naşpa. „Ca şi tusea sau strănutul, rîsul are potenţialul de a transmite boli infecţioase”. Haios! E ca şi cum ai spune că nişte tipi care se plictiseau s-au întîlnit la un şpriţ şi au rîs pînă i-a lovit gripa. Aşadar, spun savanţii, rîsul poate fi riscant pentru sănătate şi chiar pentru viaţă. De aia nu-i bine să rîzi la masă, fiindcă rişti să te îneci cu un tăieţel şi să mori subit cu capul în blidul de supă. Mulţi „au înghiţit obiecte în timp ce rîdeau cu poftă”. Un tip din Botoşani a trebuit transportat de urgenţă la un spital din Iaşi pentru că a rîs pînă i s-a dislocat mandibula. Cică se uita la o emisiune tv de divertisment. Sanchi, nu cred că şi-a rupt falca de la rîs. Poate mai degrabă de la căscat, mai ales dacă se uita la o emisiune românească de divertisment. În orice caz, botoşăneanul nostru se cheamă că a rîs ca prostu’. Chestia e că tîmpenia umană face realitatea atît de hazlie încît e păcat să ratezi situaţiile amuzante. E uşor să ajungi de rîsul curcilor. Exemplele din istoria mai veche sau mai recentă ne îndrituiesc să afirmăm că prostia umană e principalul motiv de amuzament. Iote, de exemplu, celebra revistă „Time” îl desemna în 1938 pe Adolf Hitler ca „omul anului”. Şi Stalin a fost propus pentru premiul Nobel pentru pace. Să mori de rîs, nu alta. Dar hai să le luăm pe rînd şi pe ţări. De tot rîsul, datorită imbecilităţii ei, este o lege din statul american Indiana, care spune că „este ilegal ca un bărbat cu mustaţă să sărute fiinţe umane”. Şi dacă tot sîntem la yankei, ia uite cum şi-a sărbătorit aniversarea de 103 anişori o băbăciune din Seattle. Încă de cînd era puştoaică, tanti Evelyn şi-a dorit să fie „o fată rea”. Visul ei a fost îndeplinit de nepot-su, care a dus-o la un salon celebru unde i-a făcut păpădiei un tatuaj, după cere i-a cumpărat mai multe sticle de whisky şi, ca cireaşa să strălucească pe tort, i-a făcut cadou un trabuc injectat cu marijuana din care babletul a pufăit cu extaz. Există stiluri şi stiluri de amuzament, funcţie de apucăturile popoarelor. De exemplu, de tot rîsul e şi moda. Doi zărghiţi, un el şi o ea, au intrat în cartea recordurilor pentru că sînt „cuplul cu cele mai multe modificări aduse corpului”. Ăştia doi s-au tatuat din cap pînă în picioare şi, în plus, au recurs şi la cîteva „ajustări aduse ochilor, mîinilor sau limbii, care este bifurcată”. Ca la şerpălăi. Cum mama ciumei or mînca ăştia borş? Cred că-l leorbăie, exact cum fac cornutele cînd se adapă. După bărbatul cu coc (un nou trend al frizurilor masculine în România), de rîsul curcilor e un chinez care „merge zilnic 15 metri cu încălţări de fier de 200 de kilograme fiecare”. Pare hazliu, dar chitacul ăsta face traseul de 7 ani. La aşa o ispravă, nici curcile nu mai ştiu ce să facă, să rîdă sau să stea mute de cruceală. Mai amuzantă e chestia de la Kiev, unde marele Lenin, părintele revoluţiei bolşevice, steaua proletariatului mondial, a ajuns să fie vîndut la kilogram pe site-urile ucrainene. Nu-i vorba de Lenin îmbălsămatul de la Moscova, ci de statuia lui, proaspăt dărîmată de protestatarii din capitala Ucrainei. De unde se arată că nimic nu-i etern. Pînă şi drăguţul de Lenin a ajuns pe mercurial, aşa ca barabulele şi pătlăgelele. Dar, să mergem mai departe cu rîsul curcilor. Există deja a 13-a ediţie internaţională „a călătoriei fără pantaloni în metrou”. La acest hazliu eveniment au participat 60 de oraşe, între care Sydney, New York, Paris şi Londra. Să te plimbi în chiloţi cu metroul e o chestie mai mult bizară decît hazlie, dar, mă rog, fiecare popor cu psihiatria lui. Mai haioasă şi de rîsul tuturor curcilor e situaţia în care s-a complăcut Ministerul Mediului din Republica Cehă, unde nişte oficiali au comandat 1.000 de articole de lenjerie intimă, între care „la lenjerie feminină figurează un castor, iar la articolele pentru bărbaţi un cormoran”. Băi, alo, ia nu mai daţi idei! Mîine-poimîine vom vedea oficiali de la Bucureşti decontînd bermude pentru racateţi, papioane şi butoni pentru coloniile de pichere ori maieuri pentru cocoşul de munte şi nagîţul de preerie. Bre, ţăranul român n-are chef să vadă oi cu bretele şi scroafe cu bikini în ograda lui, fiindcă ar ajunge de rîsul curcilor. La noi, Serviciul de Informaţii Externe (pe cînd era condus de Mihai Răzvan Ungureanu) a achiziţionat cîteva mii de prezervative. Aşa, băieţi, protejaţi-vă! Şi pe voi, şi ţara! Nu-i nimic de rîs în asta, pentru că e mai mult de plîns faptul că se toacă banii publici fix de-a droanga. Iote şi altă hachiţă, de data asta olandeză. De tot rîsul sînt alcoolicii şomeri din Amsterdam. Guvernul olandez a demarat un program prin care beţivii „sînt plătiţi cu bere, tutun, o masă caldă şi 10 euro dacă fac curat pe străzile oraşului”. Tăticule, dacă Ponta ar demara un astfel de program, ar străluci România ca un briliant, iar oraşele noastre ar arăta ca nişte farmacii. Şi acum trecem în Elveţia, unde, de sărbători, autorităţile au angajat 8.000 de voluntari în operaţiunea „nas roşu”. Voluntarii ăştia au avut sarcina de a-i însoţi acasă pe toţi beţivii care, din cauza şnapsului, nu mai nimereau domiciliul. Am spus cumva 8.000? Ei bine, avem şi noi o chestie legată de numărul asta. Daniel Chiţoiu, mahărul liberal de la Finanţe, e pe cale să cumpere, pentru nevoile mici şi mari ale ministerului său, 8.000 de role de hîrtie igienică de cel puţin 145 de metri lungime per bucată. Semnalul oficialului român e clar: vin vremuri de tot rahatul. Şi asta nu-i deloc de rîs.

 

 

Fiţi sociabili!