Oameni, şi atît…

De data asta n-am mai ratat: chiar am deschis televizorul pe TVR 1, întocmai şi la timp pentru a urmări finala naţională a Eurovision-ului, cumva incitat şi de o piesă din concurs pe care o văzusem/ascultasem cu doar două zile înaintea finalei, şi care îmi sunase rezonabil, astfel încît mi-am zis că dacă or fi mai multe de aceeaşi calitate, atunci mă aşteaptă o seară plăcută. N-a fost să fie, fiindcă încă din deschiderea preconizatului megashow a năvălit pe scenă un „moment artistic” tipic românesc, cu de toate: cineva hăulea pe rupte „Cine iubeşte şi lasă”, pe fundal se vedeau nişte flăcări ca alea de ieşeau din tobele de la Sistem, printre care se învîrteau nişte paparude care apoi au desfăşurat un cearceaf enorm, lîngă care a apărut un copac cu pungi de plastic atîrnate-n crengi (aşa am eu în curte, pentru speriat ciorile!), ulterior balerinii primind cîte o… toacă(!!) în care au început să bată cu îndîrjire, mai ceva ca John Bonham în „Moby Dick”. Ce mai, dacă iadul trebuie să arate cumva, atunci numai aşa poate arăta. Ca imaginea apocaliptică să fie perfectă, prezentatorului Ouatu i-au fost anexate două domnişoare, una alături de el, alta în sala-nu-ştiu-cum, unde stăteau „cîntăreţii”, ambele atît de insipide şi de lipsite de umor încît ţi se făcea dor de Țociu şi Palade! Dacă adaug şi că la urmă de tot Ouatu(l) a trilurit ceva arie în portugheză (că doar Eurovisionul se va desfăşura la Lisabona), probabil că înţelegeţi amploarea cataclismului. Muzica? Parcă mai puţin atroce decît altă dată, dar în general perfect insipidă şi ea. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că piesa despre care vorbeam la începutul rubricii chiar este cea cîştigătoare, deşi printre finaliste am descoperit două care mi-au plăcut mai mult: „La, la, la” cu Vyros şi „All the Love away” cu Erminio şi Tiziana… care, desigur, s-au clasat ultimele! Aşadar, la Lisabona pleacă „Goodbye” cu The Humans, în traducere Oameni, şi atît. Pînă la Artişti e cale lungă.

 

 

Fiţi sociabili!