O sfinţire, ceva?

Indiscutabil, echipa de fotbal Steaua Bucureşti a avut perioadele ei de glorie, culminînd cu cea cuprinsă între cele două finale ale Cupei Campionilor, prima dintre ele fiind chiar cîştigată, ceea ce constituie cel mai bun rezultat din întreaga istorie a fotbalului din România. Rămasă, alături de colega ei de inspiraţie comunist-sovietică, Dinamo, să reprezinte prelungirea regimului totalitar în vremuri noi (dar cu nimic mai breze în fotbal, în sport în general, şi de fapt în întreaga societate!), o vreme a reuşit să rămînă un important pol al puterii fotbalistice, indiferent cine s-a perindat la conducerea sa. Părea chiar să renască la nivel de mare performanţă sub domnia numitului Gheorghe Becali, cucerind niscai titluri şi prinzînd de cîteva ori chiar grupele Champions’ League, ceea ce dădea dreptul legitim la visare… Şi cu ea am rămas, cu visarea. Fiindcă, de ani buni, chiar dacă a mai cîştigat ceva trofee naţionale, Steaua (care „FCSB”!?) nu mai ajunge nici măcar în grupele Champions’ League. Dacă-l întrebi pe patron, ăsta o ţine una şi bună: că echipa lui e cea mai cea şi că în Europa poate doar Barcelona să mai fie ca ea, şi atît! Jucătorii nou sosiţi sînt de fiecare dată priviţi ca genii, ca icoane făcătoare de minuni, valorînd zeci bune sau chiar sute de milioane de euro, după care, cam după al doilea meci prost, de regulă, devin nişte hahalere, panarame, împiedicaţi, pe care patronul e dispus să-i dea gratis sau chiar să dea el bani numai să-i vadă cărîndu-se. Ultimii care se încadrează perfect în schema asta de Spitalul 9 sînt Alibec şi Golofca. Golofca deja s-a repatriat la Botoşani, iar Alibec, dacă tot n-a fost să fie vîndut cu 18 milioane, atunci să facă bine să se care singur, gratis, la vară! Pe cînd echipa mai mergea, Becali făcea din cînd în cînd cîte o sfinţire la stadionul care i se părea al lui. Acum, chiar dacă deocamdată nu mai are stadion, poate că din cînd în cînd s-ar cuveni sfinţit vestiarul. Cam înainte şi după fiecare antrenament, iar cînd e etapă, înainte, în pauză şi după meci. Şi dacă nici aşa nu apare performanţa, atunci poate că ar trebui cumpăraţi şi nişte fotbalişti adevăraţi.

 

 

Fiţi sociabili!