O lume cu prea multe bolduri

Motto: „Ce bine e să nu faci nimic, și asta foarte încet, și dacă se poate și pe bani”.

La cei 111 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, este cel mai bătrîn bărbat din Marea Britanie. Trăieşte în Derbyshire din anul 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de trei ori. Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea! Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi… bine.

Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum faptul a fost confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa! Cei care se trezesc în zori şi sînt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din tinereţe mormîntul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de „Daily Mail”. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber în loc să ne căznim să mergem la sală ori să facem jogging.

Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte, („Bucuria Lenei: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult”) în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de „energie vitală” şi că viteza cu care este consumată determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane. Cei doi mai spun că activităţile care sînt mari consumatoare de energie, precum „trasul de fiare” într-o sală de forţă, accelerează îmbătrînirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. „Un stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate… Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii”, afirmă Axt-Gadermann. Ea a adăugat că una dintre diferenţele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi „radicali liberi”, molecule instabile de oxigen despre care se crede că ar accelera îmbătrînirea. Mai mult, „lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea organismului sînt mai puternice în condiţii de relaxare decît în situaţii de stres”. Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producîndu-se mai puţini radicali liberi. Atît Axt-Gadermann, 34 de ani, cît şi tatăl său, în vîrstă de 65 de ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză. Totodată, ei afirmă că rîsul este o alternativă mai sănătoasă decît alergarea sau exerciţiile fizice.

În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii, provocînd pierderi de memorie şi senilitate prematură.

„Lenea nu e nimic altceva decît o obişnuinţă de a te odihni înainte de a obosi”, spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba, fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinînd totodată un veritabil cult al muncii asidue şi al activităţii fizice. Nota Bene. Bătrînii noștri spuneau despre o persoană leneşă: ăsta trăieşte 100 de ani şi uite… s-a dovedit că aveau dreptate! Un alt sfat salutar, în context: nu lăsa pe mîine ce poți face azi. Lasă pe poimîine, poate nu va mai fi nevoie! Leneşul – scrie Tom Hodgkinson, autorul cărții „Ghidul leneșului” (Nemira, 2011) – nu e simpatizat deloc de conducătorii societății: „Rău: cu capul în nori, utopic, a pierde contactul, a nu trăi pe lumea asta, idealist, lunatic, aerian, pierdut în spaţiu, dus pe gînduri, zănatic, de pe altă planetă. Bun: cu picioarele pe pămînt, ancorat, serios, înfipt în realitate, cu capul plecat, de pe lumea asta”. 

Poate şi de aceea ideea de concediu a apărut aşa tîrziu, abia în 1936, în Marea Britanie, unde, după greve uriaşe, s-a hotărît acordarea unei săptămîni libere plătite. Pînă atunci ideea de concediu fusese considerată un simptom de boală în trupul social.

Elogiu far-niente-lui au adus și alte spirite strălucite. Oscar Wilde constata: „Inactivitatea este o treabă foarte grea. Întotdeauna se găsesc mulți indivizi care se străduiesc să te pună la muncă”. Leneşii nu sînt altceva decît acei oameni care au capacitatea de teoretizare mai bine dezvoltată decît cea de punere în practică. În general ei furnizează fundamentele axiologice ale unei revolte. La urmă, o splendidă dilemă a industrializării exprimată, se pare, de Bernard Russel: „Cineva face o invenţie prin care acelaşi număr de oameni poate produce de două ori mai multe bolduri: acestea au ajuns deja atît de ieftine, încît cu greu se vor cumpăra mai multe dacă preţul scade. Într-o lume cu bun-simţ, cel care se ocupă de fabricarea boldurilor ar reduce programul de muncă la patru ore, iar totul s-ar desfăşura ca înainte. Însă în lumea reală, o asemenea idee ar fi socotită demoralizantă. Oamenii lucrează tot opt ore, există prea multe bolduri, unii patroni dau faliment, iar jumătate dintre cei care le produc sînt concediaţi”.

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!