O fărîmă de optimism

Ce simt în această grea încercare prin care trece omenirea și noi, românii, odată cu ea? În primul rînd o mare responsabilitate ca medic cu o experiență profesională de 43 de ani și de viață de 67 de ani. Dar mai ales responsabilitatea unui medic de familie. Această calitate este complexă și include atît îngrijirea trupului cît și a sufletului. Acum totul depinde de capacitatea noastră de a convinge pacienții să nu se panicheze, să înțeleagă fenomenul corect, să respecte măsurile impuse, să nu dea crezare tuturor zvonurilor, să învețe să trăiască rațional și să fie optimiști. Acum putem să vedem cu adevărat cine sînt oamenii pe care credeam că-i cunoaștem, care reacționează haotic sub imperiul fricii de boală, de necunoscut și de suferință. Încerc din toată puterile și pe căile cele mai variate să sădesc o fărîmă de optimism, de speranță de mai bine, cu argumente plauzibile și logice.  

Sînt foarte nemulțumită de modul în care sînt difuzate știrile. Pe căi mai mult sau mai puțin oficiale circulă informații într-un limbaj puțin înţeles, care sperie și duc la explicații personale dintre cele mai ciudate, care prevestesc sfîrșitul lumii.

Simt un sentiment de revoltă împotriva decidenților care nu găsesc modalitățile de a gestiona situația. Să arunci medicii în această luptă cu piepturile goale și fără „muniție”, să-i încarci cu sarcini și responsabilități supradimensionate e un act iresponsabil. Dacă ne îmbolnăvim noi, cine ne înlocuiește, cine are grijă de pacienți, de familii, de comunitate? Sîntem conștienți de riscurile meseriei, ni le-am asumat cînd ne-am ales această profesiune, dar neglijarea de către cei care trebuie să ne protejeze este inadmisibilă.

Simt că e necesar să ne păstrăm rațiunea și calmul pentru a avea reacții potrivite situației şi să fim noi, medicii, uniți și în consens.

Ca orice om am și eu un sentiment de neliniște și îngrijorare care se îndreaptă mai ales către cei pe care îi iubesc și îi prețuiesc. Și desigur, și pentru mine pe care mă doresc sănătoasă și în putere, ca să pot să-i sprijini pe ceilalți.

Ce va fi? Nu prea bine. Toate datele legate de acest virus nou care are proprietăți necunoscute, răspîndirea foarte rapidă, absența tratamentului și a vaccinului, spectrul revenirii în toamnă a Covid-19, destabilizarea produsă de panică în rîndul populației, iresponsabilitatea multora care nu urmează indicațiile de izolare și mai ales lentoarea mobilizării autorităților statului ne fac să fim reticenți.

Va fi un an greu din toate punctele de vedere. Cu urme adînci în sănătatea fizică și psihică a oamenilor, în economie, în relațiile sociale, în sistemul sanitar, în educație și învățămînt, în fiecare aspect al vieții de toate zilele.

Omenirea a mai trecut prin asemenea perioade dificile, dar s-a ridicat, a înălțat fruntea și a mers mai departe. Nu ne va fi ușor, dar vom trece și peste asta. De aceea nici optimismul excesiv, nici pesimismul exagerat nu sînt de dorit.

Firava Speranță rămasă oamenilor în cutia Pandorei a fost mai puternică întotdeauna.

Irina Badrajan,

Medic de familie şi secretar general al Colegiului Medicilor Suceava

Fiţi sociabili!