O cîntare de poveste. Ba două!

NightlosersSă tot fi fost joi, 2 iulie, cînd un telefon venit de la o prietenă tare dragă, Luiza, mă soma să mă prezint tocmai de Ziua Americii la… ziua tatălui său, domnul Alexa, care tot atunci împlinea fix 80, chiar 81 de luni ale lui Cuptor, dacă o socotim şi pe cea în care s-a născut. Iar pe domnul Alexa îl cunosc şi îl respect de vreo 37 de ani, de cînd am devenit şi eu sucevean. În plus, pe vremea cînd era preşedintele CJEFS, am colaborat mai bine de un deceniu, săptămînal. Pentru ca invitaţia, oricum acceptată, să devină de-a dreptul de nerefuzat, Luiza m-a anunţat că la Casa Bucovineană, gazdă impecabilă, se va lăsa şi cu cîntare. Cum, a cui? Desigur a lui Nightlosers, că doar Luiza e managerul lor pe meleaguri nordamericane, de ani buni, iar Hanno şi ceilalţi s-au gîndit să-i cînte şi ei un „Mulţi ani trăiască!” domnului Alexa, dacă tot veneau la Motorshow-ul tradiţional al minunaţilor North Gang Riders, tot sîmbătă. Aşadar, în formulă restrînsă (că Grunzo Geza era plecat la Budapesta, ca tată de proaspăt licenţiată acolo!), dar cu o poftă de cîntat mai a naibii ca oricînd (stimulată şi de bunătăţile de pe masă, inclusiv cele lichide), n-o să vă vină să credeţi cu ce ne-au delectat cei patru: după, desigur, diversele variante de „La mulţi ani!”, a venit medley-ul de tangouri şi valsuri, de la „Besame mucho” la „Valurile Dunării”, dacă vă puteţi imagina. Totul unplugged, baza fiind ditamai contrabasul pe care Lucian, basistul (săru’ mîna, Luci!), l-a cărat special pentru eveniment, ceea ce a creat o atmosferă cu totul specială. Despre Hanno, Jimi şi Naşu’, ce altceva aş putea spune decît că au fost senzaţionali, adică mai buni decît ei înşişi! Inclusiv, sau mai ales, cînd au dat-o pe alea clasice ale lor, cu „Blue Suede Shoes” cu tot. Iar dacă toată onorata adunare a dansat non-stop, de ce n-aş fi dansat şi eu, desigur, cu Luiza, pe „Shake, Rattle & Roll”? Aşa că pe la ora 21.00 s-a încheiat povestea asta fabuloasă… pentru ca la 23.55 să înceapă nebunia cealaltă, de la Motorshow. Unde atmosfera a fost extraordinară, cele cîteva sute de bikers trăind/cîntînd/dansînd pe fiecare secundă a show-ului care a durat două ore bune. Cică aşa de mult le-a plăcut tuturor, încît organizatorii se jură că la anul vor fi tot Nightlosers pe scenă. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Iar fiindcă ziua lui Hanno a fost pe 8 iulie, un „Mulţi ani trăiască!” şi de la mine şi, sînt sigur, şi de la dv.

 

 

Fiţi sociabili!