Nuntă fără lăutari

Numărul cîinilor adoptaţi din adăposturile municipalităţii bucureştene a fost, joi, de peste 30, faţă de media de 20 de pînă la demararea iniţiativei privind acordarea de hrană gratuită care să le ajungă animalelor timp de două luni. Astfel, joi, din adăpostul Mihăileşti au fost adoptaţi 19 cîini, iar din adăpostul Pallady, alţi 12, bilanţ considerat bun, în principiu, de către Florian Fugaşin, director executiv al Portico – asociaţia care a dezvoltat proiectul Dogtown şi care oferă hrana gratuită, în baza unui parteneriat încheiat cu Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) din cadrul Primăriei Capitalei. „Rezultatele de astăzi (joi – n.r.) au fost bune în principiu, dar sperăm să fie şi mai bune. Noi vom fi în fiecare zi la fiecare dintre cele două adăposturi, fiecare adoptator urmînd să primească 20 de kilograme de mîncare, care ajung pentru hrănirea animalului adoptat aproximativ două luni. Dacă rezultatele se vor schimba în bine, asociaţia parteneră din Germania ar putea continua să trimită ajutoare pentru hrana cîinilor”, a apreciat Fugaşin. Hrana oferită gratuit, în cantitate totală de 22 de tone, a fost primită de Dogtown, ca donaţie, de la Issa Foundation din Germania. Întreaga cantitate donată din străinătate ajunge exclusiv la persoanele care fac dovada adoptării unui căţel din adăposturile Mihăileşti sau Pallady deţinute de ASPA. Astfel, cine adoptă un căţel are asigurată hrana pentru acesta timp de două luni de zile, iar organizaţiile care aderă la acest program au astfel un sprijin şi răgaz 60 de zile să găsească la rîndul lor adoptatori finali. Centrul Dogtown a desfăşurat acţiuni similare şi în noiembrie 2012, cînd a primit ajutoare din Luxemburg.

Violonistul Gabriel Croitoru va ajunge la Grăniceşti, la Căminul Cultural, pe 23 octombrie, cu turneul „Vioara lui George Enescu”, turneu care se desfăşoară, în perioada 22 octombrie – 4 noiembrie, în trei oraşe şi şase localităţi rurale din judeţele Botoşani, Suceava, Vaslui, Sibiu, Ilfov şi la Sala Radio din Bucureşti. Abia sosită din turneul „Duelul Viorilor”, vioara Guarneri del Gesu, datată 1730, ce i-a aparţinut lui George Enescu, pleacă din nou la drum, de data aceasta nu pentru a fi auzită în marile săli de concert, ci în sate unde astfel de evenimente nu au loc în mod obişnuit, dar şi într-o serie de oraşe. Turneul „Vioara lui George Enescu”, cu violonistul Gabriel Croitoru, care are privilegiul de a cînta pe vioara Guarneri del Gesu, pe care a cîntat George Enescu (instrument pus la dispoziţie şi aflîndu-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”), acompaniat de pianistul Horia Mihail, a ajuns la cea de-a doua ediţie. Programul concertelor cuprinde piese de largă popularitate din literatura pentru vioară şi pian. Lucrări ale unor compozitori precum Tartini, Beethoven, Enescu, Chausson, Ravel vor putea fi ascultate în cadrul recitalurilor.

Membrii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLI), structură la care este afiliată şi Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava (ASIS), ies în stradă la sfîrşitul lunii octombrie, cînd vor picheta Guvernul şi sediul USL, urmînd ca în noiembrie să organizeze în Capitală un miting de amploare şi un marş. Astfel, în zilele de 28, 29 şi 30 octombrie vor avea loc, concomitent, pichetări la sediul Guvernului României şi la sediul Uniunii Social Liberale, iar în aceeaşi perioadă, în toate unităţile de învăţămînt din judeţ, unde Alianţa Sindicatelor din Învăţămînt Suceava are membri, dascălii vor fi în grevă japoneză, purtînd o banderolă albă pe braţ. Potrivit reprezentanţilor ASIS, „în data de 6 noiembrie, va fi organizat în Bucureşti un miting de amploare, urmat de un marş. La acest protest vom avea sprijinul studenţilor şi facem apel şi la părinţi şi la întreaga societate civilă să ni se alăture, pentru că revendicările noastre nu sînt numai pentru profesori, sînt pentru un viitor mai bun al tuturor românilor”.

Preşedintele Organizaţiei Municipale Suceava a PDL, deputatul Ioan Balan, i-a somat public pe cei care susţin că au dovezi despre o serie de „lucruri necurate” care s-ar întîmpla la Termica să le prezinte instituţiilor abilitate ale statului, arătînd că dacă nu fac acest lucru respectivii pot fi catalogaţi drept complici, tăinuitori sau mincinoşi. „Zilele trecute am auzit politicieni care sînt la putere şi care spun că au cunoştinţă despre nu ştiu ce lucruri total necurate care se întîmplă la Termica şi au şi dovezi în sensul acesta. Îi somez public să ia acele dovezi şi să plece cu ele în pas alergător la DNA sau la alte instituţii ale statului. Nu cred că pe cineva ar trebui să sperie faptul că aceste dovezi ajung acolo, dacă nu are nici o implicare. Nu poţi să ieşi şi să spui că la Termica se întîmplă lucruri de neacceptat tu, care deţii controlul asupra acestei entităţi. Şi mai ai pretenţia ca cetăţenii să plătească datoriile ei care tot plătesc direct şi indirect”, a mai spus Balan.

Scena 1

 

(Crîşmarul îi face ocheade lui Costică, din spatele tejghelei.)

Costică: Ce te uiţi cu coada ochiului la mine?

Crîşmarul: Fiindcă-mi eşti dragă.

Costică: Şi de ce eşti bănuitor? Eşti gelos pe ceva?

Crîşmarul: Aicea m-ai prins. Chiar că-s gelos.

Costică: Pe cine?

Crîşmarul: Naiba ştie pe cine! De unde să ştiu eu, dacă nu-mi spui?

Costică: Da ce-ţi veni? Ce ţi-o căşunat din senin?

Crîşmarul: Cum din senin? Vrei să-mi sară muştaru? Ia vezi!

Costică: De ce să-ţi sară muştaru?

Crîşmarul: Mai ai îndrăzneală să-ntrebi? Ce ai pe mînă?

Costică: O banderolă.

Crîşmarul: De unde o ai?

Costică: De la sindicat.

Crîşmarul: Aşa se spune acuma? Măcar spune-mi cu nume şi cu pronume.

Costică: Sindicatu feselei.

Crîşmarul: Nu mă prosti tu pe mine cu feselei. Spune cum îl cheamă pe româneşte.

Costică: Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt.

Crîşmarul: Cum adica libere? Da unde se crede?

Costică: La noi în învăţămînt.

Crîşmarul: De cînd ai tu de-a face cu învăţămîntu?

Costică: De cînd nu ne mai dă.

Crîşmarul: Ce nu-ţi dă? De ce să-ţi deie feseleu? Ce-ţi dau eu nu-ţi ajunge?

Costică: Nu ne mai dă la învăţămînt. Tu-mi dai ceva la învăţămînt?

Crîşmarul: Ţi-oi da eu de n-ai s-o poţi duce!

Costică: Stai, bă, nu te-aprinde, că nu-i chiar aşa!

Crîşmarul: Da cum? Cu zorzoane la mînecă? Da unde te crezi?

Costică: Stai potolit, omule, că nu înţelegi. Vrem 6 la sută din pib.

Crîşmarul: N-am zis eu? Nici nu m-am apucat de tine şi gata, vrei pib. Şi mi-o şi spui la obraz!

Costică: Nu ţie ţi-o spun. La guvern.

Crîşmarul: Adica vrei să spui că eşti aşa de nesătulă?

Costică: Cum nesătulă, dacă vreau numa 6 la sută?

Crîşmarul: Şase la sută din cîte milioane? Pe mine mă prosteşti tu?

Costică: Stai, omule, să-ţi citesc. N-o lua razna!

Crîşmarul: Ia citeşte, da să nu mă prosteşti care cumva!

Costică: N-ai fi de acord să se elimine discriminările existente?

Crîşmarul: Cu asta da, n-am nimica.

Costică: Şi asta să ducă la creşterea calităţii actului de instrucţie.

Crîşmarul: Stai că m-am prins! N-o mai îmbrobodi tu în cuvinte sucite.

Costică: Ce te-ai prins?

Crîşmarul: Cum adica creşterea actului? Act sexual vrei să spui?

Costică: De instrucţie, bă! De ce nu eşti atent?

Crîşmarul: Nu mă prosteşti tu. Ia dă-ţi banderola jos de pe mînă!

Costică: N-am voie, că m-am angajat.

Crîşmarul: La ce te-ai angajat?

Costică: La greva japoneză.

Crîşmarul: Da unde te crezi? În Japonia? Mătur eu podeaua cu tine!

Costică: Stai, bă, nu te-aprinde. Vrei să rîdă lumea de mine?

Crîşmarul: De ce să rîdă de tine?

Costică: Stai să-ţi explic. Acuma cine poartă bandă la mînă-i profesor.

Crîşmarul: Eu nu vreau să mă-nsor cu o profesoară, aşa că dă-ţi banda jos de pe mînă.

Costică: Dacă o dau, mă iei?

Crîşmarul: Prima dată te iau de două ori, că-s dorit.

Costică: Facem şi nuntă?

Crîşmarul: Facem şi pe urmă ne aşezăm.

Costică: Unde ne aşezăm?

Crîşmarul: La casa noastră. Cum unde? La crîşmă.

Costică: Şi după ce ne aşezăm ce mai facem?

Crîşmarul: Poate facem copii, dacă vrei.

Costică: Eu nu vreau copii. Mai bine un cîine.

Crîşmarul: Doar nu eşti căţea, Doamne fereşte!

Costică: Nu fac eu. Adoptăm un căţel, poate doi.

Crîşmarul: Nu vezi ce prigoană-i cu cîinii? Dacă ni-i omoară?

Costică: Cine, bă? Ponta? Să-şi pună el pofta-n cui.

Crîşmarul: Şi ce le dăm de mîncare?

Costică: Nu le dăm noi. Vine nemţii cu ajutoare la cîini.

Crîşmarul: Bine că vine la cîini. Şi la noi oare cînd vine? Că m-am săturat de cînd tot aştept ajutoare!

 

Scena 2

 

(Ionică se repede înăuntru şi-l găseşte pe Costică aranjîndu-şi perciunii în oglindă.)

Ionică: Haide, bă, repede-afară!

Costică: Ce arde afară?

Ionică: Îmi scapă cîinii din căruţă, la naiba, că abia i-am cules.

Costică: Mi-ai adus cîini de adopţie ca cadou?

Ionică: Ce cadou visezi, bă?

Costică: Cadou pentru nuntă. Că crîşmaru mă ia, în sfîrşit.

Ionică: Unde ţi-i banderola?

Costică: M-o pus crîşmaru s-o scot de pe mînă.

Ionică: Văd că nu sînteţi întregi. Cum s-o scoţi? Dacă vine ăştia-n control?

Costică: Care ăştia?

Ionică: Feseliştii, useliştii, pedeliştii sau cine-or mai fi.

Costică: Să vină. Eu mă mărit şi cu asta am terminat. Tu pe unde-ai umblat?

Ionică: Uite la dînsa! Cum pe unde-am umblat? Nu-s eu naşu? Am umblat după zestre. Că nici zestre nu ai.

Costică: Şi ce mi-ai adus zestre?

Ionică: Cincizeci de cîini culeşi de mine personal din oraş de la Lungu.

Costică: Mare scofală!

Ionică: Nu te prosti! Înmulţeşte 20 de kilograme cu cifra cincizeci. Cît îţi dă?

Costică: O mie de kilograme.

Ionică: Şi asta nu înseamnă o tonă? Şi o tonă nu înseamnă o mie de kilograme?

Costică: Ce vrei să spui?

Ionică: O tonă de mîncare pe degeaba, de la nemţi. Ce mai zici?

Costică: Ce să fac eu cu atîta mîncare?

Ionică: Faci nuntă. Eşti prost?

Costică: Nuntă cu mîncare de cîine?

Ionică: Da cine crezi că pricepe, dacă o prepari cum se cade?

Costică: Cum s-o prepari?

Ionică: Ca cotlet, ca sarmale, ca desert, ca ce vrea muşchiu tău. Că-i mîncare germană, nu de la piaţă.

Costică: Şi de zestre ce spuneai la-nceput?

Ionică: Zestrea vine la urmă, de la nuntaşi.

Costică: Şi muzica? Ce facem cu muzica?

Ionică: Asta-i că trebuie să ne cam grăbim. Am aranjat şi cu muzica.

Costică: Eu vreau cu solist. Că fără solist nu mă mărit.

Ionică: Cîţi solişti vrei?

Costică: Cel puţin doi solişti, dacă nu trei.

Ionică: Un solist am. Pe restu nu garantez.

Costică: Cum îl cheamă?

Ionică: Parcă Gabriel Croitoru sau aşa ceva, nu mai ţin minte precis.

Costică: N-am auzit de aşa unu.

Ionică: Taci, nu fi prost, că-i vestit.

Costică: Îţi spun eu că n-am auzit. Cîntă de-a noastre sau din străini?

Ionică: În primu rînd, cîntă degeaba, că de asta-i vestit.

Costică: Şi de ce vine singur? N-are duet?

Ionică: Are vioara lu George Enescu.

Costică: Va să zică-i băiat de cartier, pînă la urmă.

Ionică: Şi de asta îţi spun. Trebuie să ne grăbim, ca să-l prindem în sat, să ne cînte la nuntă.

Costică: Nunta unde o ţinem?

Ionică: La crîşmă. Unde s-o ţinem?

Costică: Stai aşa! Dacă ne interzice religios? Ştii tu cum se pune problema!

Ionică: N-are timp să se prindă, că-i în viteză. Cine se mai uită la chichiţele astea?

Costică: Depinde ce cîntă orchestra.

Ionică: Ăsta n-are orchestră.

Costică: Cum n-are orchestră? Doar nu cîntă singur?

Ionică: Ba singur. Aşa o cîntat şi pe front, şi-n spital şi pe trotuare şi-n alte părţi.

Costică: Atuncea înţeleg de ce nu ia bani. Cîntă mai mult pentru mîncare.

Ionică: Vezi că te-ai prins? Şi mîncare avem o mie de kilograme.

Costică: Ştii ce zic eu? Hai că nu mă gîndesc rău.

Ionică: Spune, că doar tu eşti mireasa.

Costică: Are crîşmaru un ţambal în şură. Dacă-i aducem ţambal, avem şi orchestră.

Ionică: Şi la ţambal cine cîntă?

Costică: Aicea m-ai încurcat. Eu sînt mireasă, crîşmaru-i mire şi tu eşti naş. Cine să cînte?

Ionică: Este unu Balan la Suceava.

Costică: Pe ăsta cum îl aduci?

Ionică: M-am gîndit. El umblă după dovezi necurate la Termica. Îi spunem că le-am găsit şi el vine în pas alergător.

 

Epilog

(Crîşmarul se întoarce din sat, schimbat la faţă şi clătinînd din cap a lehamite.)

Ionică: Mai ai ţambalu în şură sau l-ai vîndut?

Crîşmarul: L-am făcut coteţ pentru bibilici.

Ionică: Ce-ai zice să-l scoţi şi să-l puţuieşti pentru nuntă?

Crîşmarul: Care nuntă?

Ionică: Nunta voastră. Cum care nuntă?

Crîşmarul: Să ştii că eu m-am mai gîndit. Deocamdată n-o iau.

Ionică: Cum n-o iei?

Crîşmarul: N-o mai iau de nevastă. Că de pe-acuma se-mpopoţonează cu banderole.

Ionică: Las-o, că-i tînără şi neştiutoare. Ce ştie dînsa de feselei?

Crîşmarul: Face pe neştiutoarea da habar n-ai ce poamă zace într-însa!

Ionică: Şi eu pentru ce-am mai făcut rost de meniu?

Crîşmarul: Care meniu?

Ionică: N-ai văzut cîinii de-afară din căruţă?

Crîşmarul: Ba i-am văzut. Le-am dat drumu, săracii.

Ionică: M-ai nenorocit! S-o dus naibii o mie de kilograme de mîncare germană. Ştii ceva, bă crîşmare?

Crîşmarul: Ce să ştiu?

Ionică: Să ştii că ne merităm soarta. Că din cauza la ăştia ca tine rămîne fondurile europene necheltuite.

 

 

Fiţi sociabili!