Nu te-am uitat!

„Tînjesc la zilele cînd presa, sătulă de gargară, se va apuca să titreze pe prima pagină: BABA FLOAREA DE PE MĂRĂȘEȘTI N-A AVUT IERI BANI SĂ-ȘI CUMPERE O PÎINE. Sau: CINEVA A PLÎNS CÎND A VĂZUT FACTURA LA ÎNTREȚINERE, iar politicianul, citind astea, să alerge într-un suflet să-i cumpere babei pîinea. Sau măcar să încerce să şteargă, cu batista lui scrobită şi cu monogramă, acea neînsemnată lacrimă a cuiva mult prea sensibil pentru vremurile astea”. (Mugur Geu – „Lacrima şi gargara”)

Mugur Geu„Semnează: un grup de tovarăşi”. Mulţi dintre noi ne amintim această sintagmă, sub care cetăţeanul unor vremuri apuse (oare?) îşi asigura anonimatul. Şi încerca să dea „greutate colectivă” plîngerii – adresate „organelor” – împotriva vecinului care asculta posturi de radio interzise ori avea o relaţie privilegiată cu măcelarul sau cu gestionara de la Aprozar. Cei săraci „ştiau să se plîngă”, iar uciderea, simbolică, a „caprei vecinului” avea o funcţie compensatoare, care diminua necazurile zilei.

Ei bine, noi, „un grup de tovarăşi şi prieteni” – din presă, şi nu doar – ridicăm jalba, prin această cărţulie, către nemilosul Destin. Care ne-a lăsat, acum exact doi ani, mai săraci cu un prieten: Mugur Geu.

Un jurnalist talentat şi pasionat de munca lui. Un om cu inima caldă şi deschisă, un personaj în al cărui suflet convieţuiau, ieşind pe rînd la iveală, un înger plin de candoare şi un drăcuşor neliniştit, dar iute dispus, apoi, la împăcare, conciliere, înţelegere. Mugur a fost acel ziarist sub al cărui condei inspirat, policrom şi original, realitatea cotidiană, rutina, micile fapte diverse aparent insignifiante prindeau viaţă, culoare, farmec. Ca un lăutar virtuoz, care poate cînta trist ori vesel, tandru sau furios pe oricare din corzile viorii şi pe toate laolaltă, Mugur ne surprindea adesea prin scriitura sa greu de confundat, dar şi prin originalitatea subiectelor abordate. Această selecţie – inevitabil incompletă – din articolele semnate de prietenul nostru este o dovadă a celor spuse mai sus, iar o viitoare culegere din poeziile lui Mugur (pe care o avem în vedere în viitorul apropiat) nu va face decît să confirme aceste aprecieri.

Noi, cei cîţiva „tovarăşi şi prieteni”, păstrăm vie amintirea celui dispărut prea repede dintre noi în anul 2014 şi îi închinăm un gînd de iubire. Nu te-am uitat, prietene Mugur. Dumnezeu să te odihnească în pace acolo unde nu este nici durere, nici tristeţe, nici suspin!

 Suceava, la 14 Aprilie 2016

 

P.S. Prefaţă la volumul de publicistică „Lacrima şi gargara”, reunind texte ale regretatului nostru prieten, la doi ani de la plecarea lui dintre noi. Volumul a fost lansat joi, 14 aprilie 2016.

 

 

 

Fiţi sociabili!