Nu pîrnaia, ci ospiciul

Cînd se dă cîte o sentinţă care îl trimite pe clientul lor ani buni în puşcărie, avocaţii din lumea întreagă propun de regulă condamnatului ultima alternativă pentru evitarea pîrnăii: să se declare nebun. Sau, mă rog, fiindcă nu dă bine la C.V., să mizeze pe nebunia temporară, care cică l-ar fi lovit pe autor taman în clipa comiterii faptei incriminate. Uneori, şmecheria funcţionează, în sensul că violatorul, asasinul, spărgătorul sau ce-o fi, schimbă puşcăria cu ospiciul. Lucrul prezintă totuşi riscuri, deoarece tratamentul aplicat „nebunului” poate fi infinit mai periculos decît scăpatul săpunului pe jos la duş. Unde vreau să ajung? Aţi ghicit, la cazul Becali, George, că pînă să înfunde pîrnaia şi Giovani şi Victoraş mai e ceva vreme. Aşadar, George Becali a ajuns în puşcărie. N-am idee dacă vreunul din avocaţii săi o fi încercat chestia cu nebunia. Cu siguranţă succesul ar fi fost deplin, adică nici o instanţă de pe lume nu l-ar fi trimis altundeva decît la spitalul de nebuni pe domnul Gigi. Am ajuns chiar să mă întreb, urmărindu-i toate prestaţiile tv de cînd a încălecat pe Steaua, dacă nu s-ar fi cuvenit ca instanţa să-i dea direct biletul de internare pe o durată echivalentă cu aceea a sentinţei. Analizînd faptele şi vorbele lui George Becali, nu poţi să nu constaţi că omul e deranjat rău. Nu poţi să dai vina doar pe prostie, pe incultură, pe lipsa de şcoală. Hai să rememorăm cîteva din faptele dumnealui, altele decît cele pentru care e condamnat. De exemplu, vă amintiţi cum a pus el pe masa recepţionerului de la hotelul din Middlesbrough punga aia din plastic cu nu mai ştiu cîte sute de mii de dolari sau euroi, de au îngheţat ăia cînd au văzut cum se dau primele la Steaua? Ori cum şi-a trimis banda de badigarji după hoţii de maşini, pe care apoi i-a „omenit” la cîrciumă cu un whisky şi probabil cu două pe ăla care cică s-a cerut singur în portbagaj „ca să nu-i murdărească maşina”!? Vi se par fapte de om normal? Dar schimbarea a cinci antrenori într-un sezon? Dar repararea Maybach-ului cu ranga? Dar transformarea fotbalistului (în plină activitate pe atunci!) Rădoi în şofer personal? Asta, în privinţa faptelor. Cît priveşte vorbele, unele ar fi rămas de-a dreptul istorice dacă dl. Becali ar fi avut doar cu cîteva zeci de mii mai puţine apariţii tv, comentarii, păreri, interviuri. Chiar şi aşa, toate cele spuse de el „pe partea economică” la adresa Antenei 1, deşi pe deplin justificate şi memorabile, rămîn doar ca un acces verbal tot demenţial al unui biet pacient nedepistat în timp util. De asemenea, speech-ul său, televizat excesiv în ultimele săptămîni, cu referire la DNA, deşi în conţinut are cam ceea ce gîndim cu toţii despre instituţia respectivă, trădează de asemenea o lipsă de autocontrol de competenţa psihiatriei. Pentru a trage şi fireasca concluzie, am să mai spun doar că nici faptele care i-au adus condamnarea nu sînt ale unui om pe de-a-ntregul normal şi tocmai de aceea cred cu tărie că, înainte de a fi fost deferit justiţiei, Becali trebuia deferit medicinii.

 

 

Fiţi sociabili!