Nu, nu cred că antrenorul…

Una din problemele majore și aparent veșnice în peisajul fotbalistic românesc, a cărei prezență se face simțită an de an, cam pe vremea asta, este cea a antrenorilor cu care amorțitele noastre urmează să atace (dormind, ca întotdeauna!) viitorul sezon. Partea cu adevărat nasoală este că unele din ele, teoretic cele mai breze, vor intra în competiție taman cînd alealalte se află în plină campanie de bronzat pe nisip și de răcorit pe terase. Asta se petrece din cauza celor care ani de-a rîndul au contribuit, cu toată nesimțirea și delăsarea de care sînt capabile, la deteriorarea coeficientului de țară în așa hal încît astăzi ne aflăm nițeluș în urma Liechtenstein-ului (care… nici măcar nu are campionat!), fapt care face ca reprezentantele noastre în cupele europene să joace încă din primele tururi preliminare, adică din luna lui cuptor. Iată așadar că trebuie, acolo unde este cazul, accelerat și procesul de primenire a staff-ului, în moț cu antrenorul.

Una din echipele care an de an ne anunță viitoare performanțe de mare excepție este FCSB/Steaua, singura problemă a ei fiind, an de an, găsirea antrenorului potrivit. Necunoscătorii ar putea trage perfect eronata concluzie că în lotul FCSB sînt niscai galactici pe care pentru a-i canaliza pe direcția dorită e nevoie de vreun Mourinho ori Pep. Situația reală e nițeluș alta, în sensul că lotul este alcătuit din foste mari speranțe, din loseri confirmați și din bezmetici care par căzuți din altă planetă pe o suprafață verde alcătuită din ceva care pe planeta lor nu crește…

De aceea, cred că oricum s-ar numi antrenorul și de orice nație ar fi, atît timp cît lotul este alcătuit după chipul, asemănarea și mai ales mintea fără circumvoluțiuni a lui Gigi, FCSB poate spera maximum la locul II în țară. Ceea ce înseamnă că și în acest an e în grafic.

Fiţi sociabili!