Nu-i confuzie, ci Blues Con-Fusion (II)

Nu-i confuzie, ci Blues Con-Fusion (II)Ne aflăm în săptămîna Festivalului. Doamne, cum trece timpul! Nici n-am apucat să scriu tot ce mi-aş fi dorit despre ceea ce urmează să se întîmple la Talciocul Cultural pe 10 şi 11 mai, că deja am ajuns aceste zile.Săptămîna trecută am spus cîte ceva despre cei care urmează să ne încînte în prima seară/noapte a Blues Con-Fusion-ului, aşa că azi o să ne ocupăm niţel şi de cea de-a doua. Care va începe tot la ora 21.00, deschizător de drum fiind Clay Windham Project. Pe Clay îl ştim şi-l iubim de anul trecut: e un american complet atipic în tot ceea ce face şi spune. Adică nu e un zmucit, nu rupe chitara-n bucăţi, nu confundă România cu Ungaria (decît în glumă, cum a făcut-o la Fălticeni, vorbind la microfon despre o prelucrare după „un mare compozitor român, Bela Bartok”!). În plus, a mai şi citit vreo două-trei vagoane de cărţi. Nu ştiu la cîte instrumente ştie să cînte, deşi anul trecut cei care-l ştiau din diverse alte locuri vorbeau despre vreo 17. În plus, cînd ia chitara în mîini, are ceva din eleganţa în gesturi a lui John McLaughlin, ceea ce numai cu blues-ul nu pare comparabilă. De la 22.30, în premieră pentru Festivalul Blues Con-Fusion, un nume sîrbesc: Ana Radzic, despre care cunoscătorii spun că este excepţională. Eu sper să fie prin sală (şi, desigur, invitată pe scenă, ba chiar în nenumărate rînduri, cum s-a întîmplat anul trecut) şi bombonoaica de Alexandra Cuza (Alex Pattie pentru cine-o ştie doar din cîntări), ca să nu se simtă Ana Radzic izolată printre atîţia bărbaţi. În final, de la ora 00.00, rădăuţeanul…, pardon, botoşăneanul…, iar pardon, aha: norvegianul Joe Rusi, adică Mircea Ruşi. Nu singur, ci Trio Mircea Ruşi, care bănuiesc că va avea componenţa deja clasicizată, cu Claudiu „Naşu’” Purcărin la tobe şi Dani Saghin la bass. Ne vedem la Talcioc!

Fiţi sociabili!