Noaptea cercetătorilor

Sute de suceveni au fost atraşi de ideea de a experimenta știința într-un mod amuzant şi au participat la Noaptea Cercetătorilor.

Victor Ponta: „Marea Unire înseamnă să dărîmăm zidurile care au fost construite între noi, zidurile între cei din Ardeal şi cei din Moldova, între cei din Muntenia şi cei din Banat, între cei de dreapta și cei de stînga, între cei bogaţi şi cei săraci, între cei care lucrează la stat şi cei care lucrează în privat, între bătrîni şi tineri, pacienți și medici, profesori și părinți. S-au construit zece ani numai ziduri”.

Parcul Zoologic din municipiul Rădăuţi, cotat ca unul dintre cele mai valoroase parcuri de profil din ţară, are de la începutul săptămînii trecute „locatari” noi. Efectivele grădinii zoologice s-au mărit cu un pui de leu şi trei lame, însă trei pui de tigru din parcul rădăuţean au plecat spre Ungaria. Mai exact, administraţia rădăuţeană a realizat un schimb de animale cu parcul zoologic din localitatea Gyongyos – Ungaria.

Spitalul de Urgenţă „Sfîntul Ioan cel Nou” Suceava a intrat efectiv în programul naţional de transplant de organe, ceea ce permite  sucevenilor ajunşi la capătul vieţii să-i ajute pe alţii să trăiască mai departe.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul orbecăie printre blide, pe întuneric.)

Costică: Ce tot hodorogeşti şi nu mă laşi să dorm?

Crîşmarul: Tu scoală-te şi nu mai pune întrebări tîmpite.

Costică: Abia am adormit. Cum să mă scol cu noaptea-n cap?

Crîşmarul: Cu noaptea-n cap se scoală numa tîmpiţii.

Costică: Şi eu cum să mă scol?

Crîşmarul: Tu scoală-te de deşteaptă ce eşti.

Costică: Iarăşi ai chef de hîrjoană?

Crîşmarul: N-am chef de nici o hîrjoană.

Costică: Şi-atuncea de ce să mă scol în miez de noapte?

Crîşmarul: Ca să facem experimente.

Costică: De experimentele tale erotice m-am săturat.

Crîşmarul: Numa la prostii te gîndeşti. Nu-i asta.

Costică: Da ce-i?

Crîşmarul: Noaptea cercetătorilor.

Costică: De cînd eşti tu cercetător?

Crîşmarul: De cînd mă ştiu. Şi asta-i noaptea. Hai, scoală-te!

Costică: Tu vorbeşti de sculat? Mai bine scoală-te tu!

Crîşmarul: Buimacă mai eşti! Ţi-am zis că nu-i vorba de oarece.

Costică: Da de ce-i vorba?

Crîşmarul: De nişte experimente.

Costică: Povesteşte tu mai departe, că eu te ascult.

Crîşmarul: N-ai ce asculta. Trebuie să atingi obiectele şi să-mi spui ce-ai simţit.

Costică: Pe întunericu ăsta? De ce nu cercetaţi voi ziua, ca oamenii?

Crîşmarul: Lasă tu teoriile şi întinde mîna în faţă.

Costică: Am întins-o şi ce?

Crîşmarul: Fă doi paşi cu mîna întinsă.

Costică: Iaca fac. Am dat de ceva!

Crîşmarul: Vezi că se poate? Spune-mi acuma ce simţi.

Costică: Rece şi umed şi mucegăit. Parcă-i un zid.

Crîşmarul: Acuma întoarce-te invers, tot cu mîna întinsă.

Costică: M-am întors. Tot nimica nu văd.

Crîşmarul: Şi ce simţi?

Costică: Tot un zid.

Crîşmarul: Şi ce concluzie tragi?

Costică: Nu trag, bă, că mi-i somn.

Crîşmarul: Deşteaptă-te, bă, române şi nu mai dormi.

Costică: De ce n-ai răbdare pînă se crapă de ziuă?

Crîşmarul: Că-i noaptea cercetătorilor. Nu ţi-am tot zis?

Costică: Cercetătorii britanici tot aşa face cînd cercetează?

Crîşmarul: N-are cum, bă. Asta-i noaptea cercetătorilor noştri.

Costică: De asta n-o descoperit nimeni nimica pînă acuma!

Crîşmarul: Ce-ţi pasă ţie dacă o descoperit sau n-o descoperit?

Costică: Îmi pasă aşa, din patriotism românesc.

Crîşmarul: Ia vezi-ţi de treabă. Crede şi nu întreba.

Costică: Nu-i mai valabilă cealaltă zicală?

Crîşmarul: Care zicală?

Costică: Crede şi nu cerceta.

Crîşmarul: Asta s-o crezi tu. Fără cercetare nu există progres.

Costică: La noi în ţară se cercetează?

Crîşmarul: Se cercetează în draci.

Costică: Eu de ce n-am văzut pînă acuma?

Crîşmarul: Cum să vezi dacă-i noapte? Eşti prost?

Costică: Eu unu mi-am făcut datoria. Am descoperit două ziduri mucegăite.

Crîşmarul: Şi vrei să-ţi dau premiul Nobel?

Costică: Vreau să-mi dai pace să dorm.        

Crîşmarul: Şi zidurile? Ce facem cu zidurile?

Costică: Ce să facem, bă? Eşti nebun?

Crîşmarul: Să le dărîmăm la pămînt, cum zice Ponta.

Costică: N-are decît să le dărîme el. Nu-i destul că eu le-am descoperit?

 

Scena 2

 

(Ionică intră în crîşmă şi tropăie apăsat, să-şi scuture glodul de pe cizme.)

Costică: Nu mă trezi şi tu, că-s dărîmat de-atîta cercetare.

Ionică: Nu te trezesc. Stai liniştit, că te ducem prin somn.

Costică: Unde mă duceţi?

Ionică: La unguri, la ruşi, la ucraineni. Unde vrei tu.

Costică: De ce să mă duceţi?

Ionică: Că facem un schimb. Aducem prospătură în sat.

Costică: Ce prospătură?

Ionică: Maimuţe, lei, tigri şi ce-o mai fi prospătură pe-acolo.

Costică: Asta de unde-ai mai scos-o?

Ionică: De la Rădăuţi. Nu eşti la curent?

Costică: Stai aşa, bă. Că m-am prins. Te-ai înscris în DNA.

Ionică: Nu m-am înscris. Am migrat. Şi nu în DNA.

Costică: Da unde-ai migrat?

Ionică: La PSD.

Costică: Şi de cînd ridică PSD oameni din pat să-i ducă-n pustiu?

Ionică: De-acuma. Şi nu-i ridică să-i ducă-n pustiu.

Costică: Da unde să-i ducă?

Ionică: Nu să-i ducă. Să-i schimbe cu animale.

Costică: Pe Olărean cu ce l-o schimbat?

Ionică: Cu o maimuţă.

Costică: Şi pe oamenii de afaceri?

Ionică: Cu nişte şobolani de Guineea.

Costică: Şi pe judecătoru Bărbuţă?

Ionică: Cu un viţel de lapte.

Costică: Da pe Plămadă?

Ionică: Pe Plămadă nu l-o schimbat încă, da-l schimbă.

Costică: Cu cine?

Ionică: Cu un şoarece de bibliotecă.

Costică: Şi pe mine cu cine vrei să mă schimbi? Că tot nu mi-ai spus.

Ionică: Încă nu m-am gîndit. Sau poate te fac ajutor de şomer.

Costică: Cine-i şomer?

Ionică: Eu.

Costică: Bine, bă, tu ştii cu cine te pui?

Ionică: Cu cine mă pun?

Costică: Cu un cercetător de noapte.

Ionică: Nu mai spune! Ce-ai cercetat tu de cînd am lipsit?

Costică: Am cercetat două ziduri mucegăite.

Ionică: Unde le-ai găsit?

Costică: Pe-aicea, prin crîşmă. Nici nu mai ştiu, că era întuneric.

Ionică: Atuncea ne-am scos din şomaj.

Costică: Şi nu mă mai duci să mă schimbi?

Ionică: Nu te mai duc. Ne facem salahori în echipă la Ponta.

Costică: Ca să dărîmăm ziduri?

Ionică: Eşti un cercetător deştept dacă te-ai prins.

Costică: Zidurile astea de-aicea le dărîmăm cît ai clipi. Ce facem pe urmă?

Ionică: Pe urmă mergem în ţară pe şantier şi dărîmăm tot.

Costică: O să găsim ziduri destule?

Ionică: Cum să nu găsim? Zece ani s-o tot construit ziduri, aşa că avem ce dărîma, slavă Domnului!

Costică: Din care parte începem?

Ionică: Prima dată începem cu căminu cultural de la noi.

Costică: Punem cultura la pămînt? Nu-i păcat?

Ionică: Nu-i păcat. Vrei să vină Iohannis să-şi facă campanie în căminu nostru cultural?

 

Epilog

(Crîşmarul iese din beci, cu o drujbă în mînă.)

Crîşmarul: Ia uite ce-am mai inventat!

Ionică: Şi tu eşti cercetător?

Crîşmarul: Cercetător de noapte. Şi-am inventat acest aparat.

Ionică: Ce face acest aparat?

Crîşmarul: Taie şi spînzură.

Ionică: Ce taie şi spînzură?

Crîşmarul: Pe posesorii de organe care nu vrea să doneze organe.

Ionică: Ce fel de organe?

Crîşmarul: Organe de ordine, organe de partid şi de stat şi tot felu de alte organe.

Ionică: Cine crezi că-ţi donează ţie organele astea?

Crîşmarul: Asta-i. Că dacă nu le donează, pun în funcţie aparatu.

Ionică: Adica te bagi cu aparatu în opoziţie?

Crîşmarul: N-am ce face altfel, dacă nu le donează de bunăvoie.

Ionică: Şi pentru ce toate organele astea, crîşmare?

Crîşmarul: Să-i ajute pe-ai noştri să trăiască mai departe.

 

Fiţi sociabili!