Noapte cuţitelor lungi

Reporter: După cinci runde de interviu cu un membru al opoziţiei dumneavoastră, iată că vă vine şi dumneavoastră rîndul să răspundeţi la întrebările noastre. Mai precis, după victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale, vă rog să ne spuneţi care este atmosfera în partidul dumneavoastră.

Politician: Bună, fiindcă președintele lor este de acum și președintele nostru, iar social-democraţii se pleacă în faţa voinţei poporului. Fie ca voinţa a două treimi din cei care au participat la vot să ne conducă spre vremuri mai senine și mai prospere. Cu alte cuvinte, ne coborîm în mod sportiv pălăria în faţa învingătorului.

Reporter: Fiindcă eu nu mă pricep la sporturi, vă rog să-mi precizaţi în care sport se coboară pălăria în faţa învingătorilor.

Politician: În tot felul de sporturi, nu le mai ţin minte, dar ştiu precis că se coboară pălăria aşa cum am zis.

Reporter: Există cumva şi un sport numit „Noaptea cuţitelor lungi”?

Politician: Nu ştiu la care cuţite te referi sau la cine faci aluzii, dar eu îţi precizez că competiţia electorală pentru alegerea președintelui României este, dintotdeauna, cea care implică cel mai intens consum emoţional pentru public și cea care canalizează cel mai ferm energiile alegătorilor. Atunci cînd este vorba despre a alege un om căruia să-i delegăm speranţele noastre pentru o viaţă mai bună sîntem mai scrupuloși, mai angajaţi și mai pătimași. Aşa se explică faptul că unele dintre voturi pornesc din admiraţie, au la bază încrederea pentru unul dintre candidaţi, iar altele, poate multe, sînt motivate de ură și sînt determinate de dispreţ faţă de ne-ales.

Reporter: Iar acele voturi de noaptea trecută de la voi din partid, care au fost motivate de ură şi au fost determinate de dispreţ faţă de doamna Dăncilă, nu au provocat acea „Noapte a cuţitelor lungi”?

Politician: Nu-i vorba de nici o noapte a cuţitelor lungi, fiindcă noi la sediul de partid folosim cuţite de bucătărie, iar în spaţiul public folosim bricege.

Reporter: Să reiau întrebarea, fiind un pic mai lămurit asupra recuzitei de partid de la dumneavoastră la sediu: cine a ieşit învingător şi cine a fost învins în acea noapte a cuţitelor de bucătărie din bucătăria dumneavoastră de partid?

Politician: Oricum ar fi fost în bucătărie la noi, istoria consemnează doar rezultatul, iar trecerea timpului estompează din sentimente și rămîne să evaluăm împreună dacă forţa brută a urii reușește să capete valenţe constructive.

Reporter: Tot nu m-aţi lămurit: a învins Ciolacu pe bune sau doamna Dăncilă s-a lăsat învinsă de forţa brută a urii?

Politician:  Vrei să-ţi răspund filosofic, ca să ai ce munci vreo două săptămîni în redacţie?

Reporter: Vreau, că şi aşa nu mai avem ce face prin redacţie după alegeri.

Politician: Atunci îţi răspund că eu înclin să cred că protestul lor mut faţă de exerciţiul democratic al votului seamănă mai mult cu mîna noastră întinsă pentru pace, decît cu atitudinea războinică a adversarilor noștri.

Reporter: Foarte adînc şi foarte încîlcit. Mai puteţi?

Politician: Sigur că pot. Statul de drept este robust, funcţional și alegătorii, în număr foarte mare, și-au reiterat alegerea pentru mandatul unui președinte liberal. În acest mozaic de performanţe ale stîngii și dreptei vă propun să constatăm împreună că din competiţia politică a celor două mari partide din România, PSD și PNL, rezultă mereu, prin victorii și înfrîngeri alternative, un viitor mai bun pentru români și România.

Reporter: Mie îmi ajunge. Am treabă la descîlcit de-acum pînă la alegerile parlamentare de anul viitor. Totuşi, aş vrea să vă referiţi mai concret.

Politician: Eu mai concret de atît n-am să pot să te-ajut, dar îţi pot reproduce un punct de vedere concret al fostului meu coleg de partid Octav Cozmîncă.

Reporter: N-am auzit de el.

Politician: Normal că n-ai auzit, că nici nu erai născut cînd era el mare ştab la partid.

Reporter: Vă rog să-mi destăinuiţi ce zice acest mare ştab de partid.

Politician: Dumnealui zice că lucrurile sînt total scăpate de sub control. Dumnealui zice că nu s-a muncit deloc, că sînt județe unde liderii sînt niște cîrpe, că au șters ceilalți pe jos cu ei. Că într-o campanie trebuie să-ți propui să cîștigi, nu mergi la pierdere.

Reporter: Zice interesant, nu filosofic, ca dumneavoastră.

Politician: Dumnealui mai zice că un partid nu merge singur, merge cu oameni, că trebuie să muncești ca să-l ții în viață și pe primul loc. Că lucrurile nu merg nici la conducere, n-au mers nici cu candidatul. Că acum se bat între ei, spre satisfacția celorlalți. Că sînt două haite care vor putere și bani, atît.

Reporter: Într-un fel, parcă vorbeşte de o noapte a cuţitelor lungi, nicidecum a cuţitelor de bucătărie.

Politician: De-asta nici nu mai este la noi în partid, iar acum noi ne-am resetat partidul şi folosim cuţite de bucătărie.

Fiţi sociabili!