Nici talent, nici muncă. Doar odihnă

Nu încape îndoiala că în lumea sportului există numai două categorii de practicanţi: talentaţii şi muncitorii. Mai există şi o străveche şi mereu valabilă zicere conform căreia dacă talentul este susţinut şi de muncă, atunci performanţa vine aproape de la sine. Iar pentru ca regula să fie confirmată şi de niscai excepţii, sigur că sînt cunoscute nume de talentaţi ajunşi celebri chiar şi fără pic de muncă (să-l amintim doar pe inegalabilul Gicu Dobrin), dar şi de antitalente care, muncind ca robii, au cunoscut gloria (ce ziceţi, de exemplu, despre Kroos?). Nu mi-l amintesc nici pe Ilie Năstase să fi muncit cît Nadia Comăneci, dar ambii au ajuns în egală măsură emblematici. Cît despre muncitorul Ion Țiriac, n-ar fi văzut niciodată vreun trofeu măcar de aproape dacă partenerul său de dublu n-ar fi fost leneşul Năstase, împreună cu care a cîştigat chiar la Roland Garros. Ca om care a văzut ceva tenis la viaţa lui, Moş Țiriac şi-a permis săptămîna trecută să comenteze performanţele Simonicăi din acest an şi a preconizat că nu va ajunge niciodată locul I mondial. Pe care, la inventarea clasamentului ATP, primul cocoţat acolo a fost chiar Ilie Năstase. Şi i-a mai şi recomandat domnişoarei, ca unul care ştie ce-i aia, muncă, multă muncă, măcar 4 ore pe zi. Aşteptam reacţia ’mneaei, care nu s-a lăsat aşteptată decît pînă la sosirea din Singapore. A zis că da, că Moşu’ are dreptate şi că ea chiar a început să muncească, citez, „ceva mai mult”. După care ne-a comunicat programul ei pe următoarele două luni: odihnă! După care a mai adăugat şi că ea crede că a avut un an foarte bun. Trăgînd linie, mie îmi iese cumva altfel, în sensul că pe la turneele de Grand Slam nici n-a existat, că în altele a făcut figuraţie şi că mai mereu avea buba pe undeva. Talent e clar că n-are, de muncit n-are de gînd, cît priveşte odihna – da, aici e detaşat locul I mondial. Iar Țiriac să-şi vadă de negresele lui, că la d-astea albe nu se pricepe.

 

 

 

Fiţi sociabili!