…Nici boii nu trag!?

Ştiţi că fixaţia mea legată de brejii comentatori sportivi tv de care sînt pline toate televiziunile, fără excepţie, datează de multişor. Cam de pe vremea cînd, adolescent fiind, mă loveau la creier analfabetismele unuia Ţopescu, rămas (păi cum altfel în aşa o ţară, la fel de brează!?) legendă între legende, etalon de, ptiu!, profesionalism. Oricum, ăsta era sculă, că prin juru-i mai bîntuiau nişte pafarişti aproape perfecţi, precum Dumitru Tănăsescu ori Anton Groman, fie-le amintirea prescrisă! Ăştia din ziua de azi parcă nu-s chiar analfabeţi, dar au o predispoziţie maladivă către metaforă, aşa cum au înţeles-o ei în orele cînd chiuleau de la limba română, desigur pigmentată cu pilde de tot soiul reţinute de prin revistele cu integrame. Bunăoară, săptămîna trecută, cînd un împiedicat de la U Cluj a bătut un penalty cam la vinclul peluzei, dacă nu chiar al tabelei de marcaj (n-am de unde şti locul exact, că, pardon, camera nu bătea pînă la capătul traiectoriei), comentatorul de vremuri noi s-a trezit vorbind în cimilituri de tipul „La omul sărac nici boii nu trag”. Dacă o considerăm o micropagină de literatură, zicerea individului ar trebui descifrată astfel: omul sărac (în clasament) este U Cluj, iar boii… ei bine, aici m-a băgat în ceaţă. Zic asta fiindcă, de la mine, s-a văzut exact invers, adică chiar unul din boi a tras. Desigur, în minge. Ar trebui refăcută vorba din popor, ba şi adaptată contextual: la omul sărac, numai boii trag penalty-uri, ceea ce mi se pare a fi infinit mai puţin simbolic decît chestia astalaltă care zice că la televiziunile sărace (cu duhul), numai boii trag în timpanele noastre cu toate tîmpeniile care le populează neuronul. Singurul.

 

Fiţi sociabili!