Nervoşii blegi

Antonimia din titlu este doar aparentă, fiindcă în realitate există indivizi nervoşi în anume context, cînd crezi că sînt hrăniţi exclusiv cu jăratec din desaga lui Harap Alb, iar în altul se arată inerţi de crezi că acuşi-acuşi îi apucă leşinul. Din această subspecie/încrengătură fac parte aproape exclusiv indivizi pe care CV-urile şi cartea de muncă ni-i prezintă drept fotbalişti profesionişti, realitatea aducîndu-ne în faţa ochilor nişte băieţi, cam fără carte, cam fără maniere, cam fără vocabular, cam fără multe din cele pe care le are tot omul. În principiu, nu le poţi avea pe toate, tocmai de aceea te gîndeşti că băieţii ăştia au în compensaţie pentru aceste lipsuri nişte alte alea sau măcar talent. Numai că realitatea îi contrazice flagrant: nişte talentaţi, puşi să dea în minge într-un anume context care în fotbal se numeşte „lovitură liberă directă”, din cîteva din astea tot o dau în aţe măcar o dată. La noi, numiţii domni Torje şi Keşeru, dacă sînt lăsaţi să tragă de zeci de mii de ori lovituri libere, fix de tot atîtea ori o dau peste peluză, iar dacă le dă Domnul gîndul cel bun, adică să încerce mai jos, atunci sigur obiectul îi loveşte pe pizmaşii din zid fix în maţe. Bunul simţ elementar ar zice că după primele 47.000 de asemenea execuţii ar trebui să-ţi dai seama că n-ai treabă cu mingea şi, deci, să laşi pe altul. Ăştia, nimic: Batman, Batman! Iar cînd Batman-ului cu cur de bucătăreasă îi reproşează lumea că-i cam bleg, devine brusc nervos şi ia la înjurat un popor întreg care nu pricepuse, prostul naibii, ce mare vitejie au făcut el şi ceilalţi din bandă dîndu-le unor funcţionari, tîmplari, studenţi şi barmani o bătaie soră cu moartea. Vă amintiţi? Ne-am inflamat cînd Hagi ne-a cerut să-i facem statuie. Şi zău că o merită chiar din aur. Spuneţi drept: lui Torje din ce material v-ar veni să-i faceţi una? Sau mai bine nu spuneţi, că pute!

 

 

Fiţi sociabili!