Neobservaţii

Există cîteva condiţii în care nu oricine poate trăi. Mai ales cînd o face de bună voie, prin alegere. Emigrantul este cel care îşi transformă viaţa conştient, asumîndu-şi un statut ingrat, un parcurs plin de piedici, un mediu ostil şi neprietenos. Teoretic, emigrantul român, pentru că despre el vorbim, are curaj. E o putere aceea de a te supune unei alte culturi, de a te lăsa înghiţit de ceva cu totul străin, de a te integra, ca să folosim un limbaj tehnic. Practic, emigrantul român nu se integrează niciodată. Nu mă refer aici la fiinţa sa naţională, la care nici nu cred că ar trebui să renunţe, ci la ceva mult mai superficial, comportamentul de zi cu zi. La acest nivel, emigrantul român plecat în Occident nu doar că se transformă, ba chiar trebuie să o facă. Izbînda însă este atunci cînd el dobîndeşte prin puterea exemplului un comportament cu adevărat civilizat, şi nu doar mimează din teama de a fi altfel. Din păcate, izbînda o gustă puţini. Restul rămîn aşa cum au plecat sau mai rău, considerînd că strălucirea şi bogăţia Occidentului li se datorează şi într-o anume proporţie li se şi cuvine. Se tot vehiculează ideea celor patru milioane de români plecaţi la muncă în străinătate cărora trebuie să le fim recunoscători pentru banii pe care-i trimit în România. Le sîntem, dar cu măsură, căci n-o face nimeni pentru propăşirea neamului, ci a propriei persoane şi familii. Nici Vestul şi nici România rămasă acasă nu le datorează nimic, atîta vreme cît ei înşişi nu aduc un plus de valoare, altul decît cel financiar. Acum, de sărbători, aceşti români plecaţi care-ncotro pentru o viaţă mai bună, dar deloc uşoară, au venit acasă. Au luat cu ei frustrările, nervii şi neîmplinirile pe care le poartă cu nasul pe sus crezînd că dacă conduc o maşină cu volanul pe dreapta sînt mai buni. I-am văzut peste tot: în trafic, la cumpărături, în centru, la mall, la restaurant. Sînt vocali, se aud de oriunde cu accentul lor voit dobîndit, vizibili, cu hainele cele bune, „de firmă”, şi ţin musai să ne comunice că aici nimic nu e bun. Ştiu sigur că printre sutele de mii de emigranţi români veniţi de sărbători acasă există şi cei cu bun simţ, pentru care civilizaţia a dat roade. Numai că ei nu sînt nici stridenţi, nici gălăgioşi şi trec neobservaţi. Ei sînt românii care au reuşit, care înţeleg că drumul lor a fost o alegere personală şi care respectă România de-acasă. Lor să le mulţumim. 

Comentariu semnat de Alina Mihăescu şi difuzat de Radio Top Suceava – 104 FM.

Fiţi sociabili!