Negrii ca dracii şi viteji

În august 1916, România a intrat – cu stîngul – în război. În 1917 – o minune! – s-a desfăşurat epopeea – „Pe aici nu se trece!” – de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, care va schimba sorţii războiului şi se va încheia cu Marea Unire. Generalul Titus Gârbea avea să-şi amintească: „În 1939 eram ataşat militar în Germania. Acolo l-am cunoscut pe generalul von Mackensen, cel care ne-a cucerit pe noi, în 1916. Era o mare sărbătoare, cincizeci de ani de viaţă a lui Hitler. Alături de noi era tribuna veteranilor, în care era bătrînul general von Mackensen. Şi cînd a auzit Mackensen că eu, ataşatul militar român, sînt acolo, a ţinut ca să mă vadă. M-am dus, m-am prezentat. Apoi, noi, ataşaţii militari i-am dat un prînz, o mare agapă, la care el, ca veteran vechi, a venit cu multă plăcere. Şi el, bătrînul războinic, mi-a povestit: « Domnule, după ce am luptat cu românii în 1916, am crezut că a dispărut Armata Română, că ea nu mai există, de fapt, atunci, în 1917, cînd trebuia să fac un nou mic efort şi să cuceresc şi restul României. Dar cînd a început bătălia de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, mi s-a spus că în faţa mea este Armata Română despre care eu aveam convingerea că dispăruse. Dar Armata Română înviase din cenuşa ei, ca pasărea Phoenix ». Rapoartele de front veneau năpraznice: « Nu sînt români, sînt negri ca dracii şi viteji! N-au nici o haină pe ei! Sînt şi în pielea goală! Sau în cămăşi. Şi la baionetă nu putem să rezistăm! ». Atacul la baionetă îi speria pe toţi! Şi fugeau… fugeau nemţii, care nu fugeau de obicei, ca soldaţi… dar, de data asta, la atacul disperat – şi atipic, aş adăuga, n. a. – fugeau nemţii înnebuniţi de spaimă!”. Ăsta a fost un remember despre ce, cum am fost, noi, românii…*

Azi? O recentă statistică oficială situează trei „oraşe” – ghilimelele sînt de rigoare, ce „oraşe”? – sucevene (Solca, Milişăuţi şi Broşteni), plus o comună (Ilişeşti) între localităţile româneşti cu cele mai mari căderi demografice din 1990 încoace: hemoragia judeţeană a frumoaselor noastre vetre de sat amintite e „campioană naţională”: între 25 şi 60 de procente este scăderea populaţiei trăitoare în numitele localităţi sucevene. Ne depăşesc – proporţional – doar Braşovul (ce a pierdut, din 1990 încoace, 78.000 de locuitori! – bănuiesc că majoritar, tot „sclavii” moldoveni din industria grea, comunistă a oraşului, pusă rapid pe butuci), dar şi Reşiţa, unde populaţia a scăzut cu aproape trei sferturi, adică cu 40.000 de oameni!

* Un pseudo-subiect care, văd, preocupă prea intens presa vestică: interzicerea, de către franţuji, a „burkinilor”, acele izmene cu/în care se îmbăiază femeile musulmane. Mare tapaj, frate! Însuşi premierul francez salută excluderea de pe plaje a muierilor musulmane astfel echipate, declarînd, solemn şi oficial, că „plajele europene trebuie ferite de asemenea semne ostentative de apartenenţă religioasă, care pot perturba ordinea şi morala publică, mai ales după ce Franţa şi bisericile ei au fost ţinta atentatelor teroriste”. Excusez-moi, monsieur Walls: va să zică sînt semnul libertăţii şi superiorităţii noastre, europene, topless-ul, nudismul ori minikiniul (e vorba de acel firişor textil subţire cu rol de chilot, despre care un bunic zicea: trebuie să-i desfaci muierii curul, ca să-i vezi şnurul)? Evident e că eu, bărbat fiind, prefer varianta UE. Dar mi se pare, zău, exagerată interdicţia franţujilor. În fond, Marea Mediterană nu e o invenţie, nici o posesiune europeană. Bref! Scandalul burkini e o nouă dovadă a slăbiciunii şi prostiei uniformizatoare, simpliste, a unei Europe derutate.

* Cu sau fără burkini ori bikini, am cam pus-o, fraţi bărbaţi: 45% – deci cam jumătate! – dintre femei recunosc că preferă o mîncare bună, savurată în tihnă, în locul unei partide de sex torid! Bărbaţii chestionaţi contraatacă, involuntar şi, ca de obicei, la modul ştiut, imbecil-masculin, se jură că numai 25% din ei ar prefera o cină bogată unei partide de sex. Avantaj – cum altfel!? – fetele. Preludiul – esenţial pentru orice femeie – e mereu neglijat de către băietani, başca faptul că – e un citat din acel sondaj – „sexul presupune mult efort fizic şi consum de energie, mai ales din partea femeilor de azi”. Mai direct, citez explicaţia unei respondente: „Decît să-l trezesc – scol!?, n. a. – pe molîul de lîngă mine, prefer să fug la frigider şi să savurez savarina pusă de mine acolo. E mai sigur, mai bun , mai dulce decît un îndoielnic orgasm”. Treziţi-vă, băieţi, ce naiba! La muncă!

* Semn – aparent minor – de boierie. Neagu Djuvara, la 100 de ani: „Niciodată nu m-am dus nebărbierit proaspăt la o întîlnire”.

 

 

 

Fiţi sociabili!