Ne-am luat ţara-napoi

Ilie Şerbănescu: „Nu ştim cîţi dintre cei 6,2 milioane de votanţi ai d-lui Iohannis au împărtăşit ca un cuvînt de ordine metafora „ne-am luat ţara înapoi” cu care cîştigătorul din 16 noiembrie şi-a marcat pe internet victoria. În 16 noiembrie dimineaţa, înainte de alegeri, situaţia în România era după cum urmează: tot petrolul şi jumătate din resursele de gaze, la austrieci; distribuţiile din energie (cele care strîng banii), la nemţi şi francezi în cazul gazelor, la italieni, nemţi şi cehi în cazul electricităţii, la austrieci, kazahi şi ruşi în cazul carburanţilor; băncile, la austrieci, greci şi francezi; industriile cîte mai există, la nemţi, britanici, ruşi, italieni etc.; telefonia, la francezi, britanici şi nemţi; pădurile (probabil peste jumătate), la austrieci, unguri, nemţi; pămînturile agricole (probabil peste 40%), la italieni, unguri, danezi etc. În 16 noiembrie, la închiderea urnelor, după victoria zdrobitoare, tabloul era acelaşi. Si aşa va rămîne. Fraţilor, nu veţi lua nimic înapoi! Actualii deţinători vînd scump, nu dau gratis precum statul român! Şi v-au luat şi banii, ca să nu aveţi cu ce cumpăra!”.

Liderul PNL Suceava, Alexandru Băişanu: „Îi rog să plece pe cei care au crezut ori mai cred că mai au România în buzunarul de la spate al pantalonilor”.

Liderul PSD Suceava, preşedintele Consiliului Judeţean Cătălin Nechifor: „În ceea ce priveşte deliberativul, pot să spun că au fost foarte multe şedinţe, iar majoritatea s-au încheiat cu voturi în unanimitate”.

Scena 1

 

(În ultima zi a anului 2014, Costică şi crîşmarul se consfătuiesc frăţeşte.)

Crîşmarul: Tu ce zici? Mai primim sau nu mai primim?

Costică: Ce să mai primim? N-ai văzut?

Crîşmarul: Ce să văd?

Costică: Dacă ieşea Ponta, poate mai primeam ajutoare. Aşa…

Crîşmarul: Nu de primeli din astea vorbesc.

Costică: Da de care?

Crîşmarul: Dacă mai primim cu uratu şi cu semănatu.

Costică: Dacă-ţi dă mîna, primim.

Crîşmarul: Cu uratu sau cu semănatu?

Costică: Mai degrabă cu uratu, că acolo se ştie.

Crîşmarul: Ce se ştie?

Costică: Cu Bădica Traian, cu şaua de aur, cu alea-alea.

Crîşmarul: Da cu semănatu ce are?

Costică: O dată că eşti mahmur cînd te seamănă. Şi pe urmă, mai ştii?

Crîşmarul: Ce să ştiu?

Costică: Ce mai aruncă ei pe ogor. Crezi că aruncă cum spune?

Crîşmarul: Cum spune?

Costică: Grîu curat şi grîu de vară, să răsară pînă-n seară.

Crîşmarul: Nu aruncă aşa ceva, fii serios. De unde-atîta belşug?

Costică: De asta îţi zic. Nu primim cu semănatu.

Crîşmarul: Da cu uratu chiar primim?

Costică: Hai să ne mai gîndim.

Crîşmarul: Ce ziceai cu Bădica Traian?

Costică: Aşa se urează tradiţional.

Crîşmarul: Eu aşa n-aş vrea să primim. Dacă se-aude?

Costică: Unde să se-audă?

Crîşmarul: La DNA. Şi vine şi te întreabă la cercetări.

Costică: Ce să te-ntrebe?

Crîşmarul: De ce-ai primit, ce-ai primit, cît ai primit. Că ăştia nu stă la discuţii.

Costică: Cum adica nu stă?

Crîşmarul: Nu stă. Atîta te-ntreabă: ai primit sau n-ai primit?

Costică: Bă, da nu-i tradiţional? Ce-are ei cu tradiţia?

Crîşmarul: Eu atîta îţi spun: nu te pune cu dînşii!

Costică: Cu bădica Iohannis nu s-o inventat urătură?

Crîşmarul: Încă nu, că de asta îţi zic: mai stăm, mai vedem.

Costică: Pînă cînd? Că bate Anu Nou la uşă.

Crîşmarul: Stăm, ne facem că plouă, mai vedem ce fac alţii şi tot aşa, pînă trece.

Costică: Anu Nou?

Crîşmarul: Anu Nou, Boboteaza şi ce mai are să treacă.

Costică: Va să zică cu alte cuvinte nu mai primim.

Crîşmarul: Vrei tu să primim?

Costică: Eu aş vrea să primim măcar aşa, de tradiţie. Să nu zică lumea că ne zgîrcim.

Crîşmarul: Şi dacă nu se inventează cu bădica Iohannis?

Costică: Nu primim cu nici un bădică.

Crîşmarul: Da cu ce?

Costică: Primim cu malanca, cu urşii, cu caprele, cu căluţii.

Crîşmarul: Cu malanca ai zis? Eşti nebun!

Costică: Ce-are malanca?

Crîşmarul: Cum ce are? Are mascaţi? Are! Are ofiţeri? Are!

Costică: Şi ce?

Crîşmarul: Asta-i DNA sub acoperire.

Costică: Da cu urşii ce ai?

Crîşmarul: N-am nimica cu urşii. Da urşii cine-i aduce?

Costică: Cine-i aduce?

Crîşmarul: Ţiganii. Vrei să-ţi intre ţiganii în casă?

Costică: Asta nu. Da o capră ce zici?

Crîşmarul: O capră mai merge. Da nu te-aş sfătui nici cu capra.

Costică: Ce mai are şi capra acuma?

Crîşmarul: Te umple de purici şi rîie. De boli lumeşti nu mai zic.

Costică: Şi nu-i aşa tradiţional? O primim!

 

Scena 2

 

(Ionică îşi face intrarea în mod tradiţional, cuprins de frisonul sărbătorilor.)

Ionică: Aho, aho, de Anu’ Nou!

Costică: Noi aşteptam capra. Tu de unde-ai răsărit?

Ionică: Eu, de la capitală.

Costică: Ai luat ţara-napoi?

Ionică: Am luat-o.

Costică: Şi unde-i?

Ionică: Am dat-o.

Costică: Ditamai ţara? Cui ai dat-o?

Ionică: La cui o cîştigat-o.

Costică: Respectiv lu Iohannis?

Ionică: Habar n-am. Atîta ştiu, că am dat-o aşa cum am luat-o.

Costică: Şi cum ai făcut cînd ai luat-o-napoi?

Ionică: M-am făcut consilier la Cotroceni prima dată.

Costică: Competent sau incompetent?

Ionică: Cum mă ştii. Că eu nu mă schimb după cum bate vîntu.

Costică: Şi-n ce constă ţara asta?

Ionică: În de toate.

Costică: Şi cum te-ai descurcat?

Ionică: Am luat-o pe rînd, nu pe sărite. Întîi cu petrolu şi gazele.

Costică: Ai luat petrolu şi gazele de la austrieci? Bravo!

Ionică: Nu mă-ntreba cît de tare m-am murdărit!

Costică: Şi cui l-ai dat înapoi?

Ionică: La austrieci.

Costică: Bine-ai făcut. Să se umple ei de mizerie! Ce-o zis austriecii?

Ionică: O zis danke!

Costică: Bine că nu te-o repezit!

Ionică: La electricitate o fost mai curat.

Costică: Electricitatea tot la austrieci ai dat-o?

Ionică: Electricitatea am dat-o la nemţi.

Costică: Şi nemţii ce-o zis?

Ionică: Danke.

Costică: Danke şi gata?

Ionică: Danke de două ori, că le-am dat şi banii pe electricitate.

Costică: Banii cum i-ai strîns?

Ionică: Nu i-am strîns eu. Nemţii i-o strîns, bănuţ cu bănuţ.

Costică: Treabă grea treaba asta!

Ionică: Mie-mi spui? Atîta că nemţii fac lucruri bine făcute.

Costică: Te-ai descurcat de minune, ordonat ca un neamţ.

Ionică: Stai, că nu-i chiar aşa. Că o năvălit toţi deodată cînd s-o aflat că se dă ţara-napoi.

Costică: Care-o mai năvălit?

Ionică: Englezii, francezii, grecii, cazacii, ruşii, danejii şi care s-o mai nimerit.

Costică: Lor ce le-ai dat?

Ionică: Ca la balamuc: băncile, pădurile, pămînturile agricole, pînă şi telefonia.

Costică: Şi-o luat va să zică toţi ţara-napoi?

Ionică: Şi-o luat-o la hurtă, care cum o apucat.

Costică: Tu măcar te-ai ales cu ceva?

Ionică: M-am ales şi eu. Tu ce crezi?

Costică: Şi unde-ai pus ţara cu care te-ai ales tu?

Ionică: În buzunaru de la spate.

Costică: Ia scoate-o s-o văd şi eu cum arată.

Ionică: Ţi-aş scoate-o, da mi-o furat-o careva pe drum în înghesuială.

 

Epilog

(Crîşmarul vine din tindă, roşu la faţă şi plin de iniţiativă.)

Crîşmarul: Am scăpat de urători. Acuma hai să ne strîngem noi între noi.

Ionică: Ce să facem noi între noi?

Crîşmarul: Întîi să vedem care are ţara în buzunaru de la spate.

Ionică: Eu n-o mai am.

Crîşmarul: Costică o are?

Ionică: Nici n-o avut-o vreodată.

Crîşmarul: Şi acuma, lucrurile fiind lămurite cu ţara, să trecem la vot.

Ionică: Ce să votăm?

Crîşmarul: Cum facem cu dezvoltarea locală la crîşmă.

Ionică: Ce-avem de dezvoltat noi aicea?

Crîşmarul: Să prezicem cum o să fie în 2015.

Ionică: Eu prezic că o să fie nemaipomenit.

Crîşmarul: Este cineva împotrivă? Se abţine cineva?

Ionică: Nici una, nici alta.

Crîşmarul: Aşadar, în unanimitate, la crîşmă în anul 2015 va fi nemaipomenit!

Fiţi sociabili!