Ne-a rămas speranţa

Speranţa moare ultima, dar, totuşi, să sperăm că de această dată nu va muri. Să sperăm că lucrurile se vor calma cît mai repede cu putinţă şi că nenorocitul acesta de coronavirus nu va mai băga oameni în mormînt şi prin spital. Prin spitalul de la Suceava, care, din nefericire, a fost transformat într-un spital care să-i trateze exclusiv pe cei loviţi de COVID 19.

Unul dintre cele mai moderne spitale din ţară, în care s-au băgat bani, nu glumă, şi în care au fost aduse forţe medicale proaspete a clacat. Greşeli în lanţ, prostie, minciună, necunoaştere, lene, management defectuos, indolenţă şi ghinion. Acesta-i reţeta care i-a fost fatală Spitalul Judeţean Suceava. După părerea mea, spitalul putea şi trebuia salvat. După dezinfectare acesta ar fi putut redeveni la utilitatea iniţială, şi nu ar fi trebuit transformat în spital COVID. Spital COVID ar fi putut deveni, eventual, doar Spitalul Vechi, nu întregul spital al judeţului nostru. Numai că Suceava nu a ştiut să-şi unească forţele şi să-şi sincronizeze vocile pentru a apăra unitatea medicală care deserveşte aproape 700.000 de oameni din al doilea judeţ ca mărime din ţară. Politicienii noştri nu au făcut corp comun, iar medicii au stat în autoizolarea hotelieră cu limba în gură şi cu degetele departe de tastele telefoanelor mobile şi ale calculatoarelor.

Nu ştiu ce-mi veni, dar mi-am adus aminte de Paul Gascoine, fostul mare fotbalist. Din nefericire pentru el, britanicul care are astăzi 52 de ani a fost atins de patima băuturii, ajungînd foarte rău la un moment dat. Au fost şi perioade în care Paul Gascoine şi-a revenit, după care băutura l-a chemat din nou la masă şi nu l-a lăsat pînă nu l-a îmbătat mangă şi nu l-a amestecat printre boschetarii împrăştiaţi pe sub poduri. E o vorbă la noi: nu mai faci niciodată om din el.

Nici din Spitalul Judeţean Suceava nu vei mai face niciodată spital. Odată ce ai făcut din el spital pentru bolnavii de COVID 19, aşa va rămîne. Mai ales că acest COVID nu va fi singurul coronavirus care va lua omenirea la omor. Cu spitalul COVID în chiar centrul oraşului, Suceava va începe să fie încet-încet ocolită de toată lumea: şi de turişti, şi de investitori. Cînd sînt atîtea locuri pe lumea asta de văzut şi unde să investeşti, de ce să-ţi faci de lucru într-un oraş considerat, deja, ca fiind „ciumat”?

Aşa cum spuneam, speranţa moare ultima, dar tare nu-mi doresc să moară. Sper, totuşi, că spitalul nostru va fi cîndva iarăşi ce-a fost şi mai mult decît atît şi că oraşul nostru nu va fi ocolit.

P.S. Mulţumiri tuturor celor care au răspuns invitaţiei Jupânului de a face recomandări de lecturi şi muzică. Acum, poate mai mult ca altădată, e nevoie de cărţi şi de muzică. Şi de filme.    

Fiţi sociabili!