Mitropolitul Banatului, de mînă cu arhiepiscopul Sucevei

E – şi cer scuze din suflet, cititorilor mei – primul meu articol pe care îl scriu, tastez direct pe calculator. De regulă, am bunul simţ, ori răbdarea – de fapt, revin, e vorba de bun simţ, de o anumită timiditate, autocenzură a afirmaţiei categorice – de a-mi lăsa impresiile, percepţiile momentane, reacţiile primare la „dospit” înainte de a le publica, scrie, împărtăşi.

Ca urmare, ziceam, îmi scriu, scriam mereu, cu pixul, cu creionul HB primele impresii, reacţiile primare. Abia apoi le mai cenzurez, mă rog, le  şterg, corectez, cîntăresc. Şi abia apoi le propun publicării, publicului.  Abia apoi, repet, le propun publicării, tipăririi în ziar, gazetă.

Dar aici, acum, dragi cititori, chiar că mă simt de-a dreptul înşelat, păcălit. Şi suficient de nervos contra „popilor” ori, măcar, ideii pe care aceşti popi – de fapt seniori, profitori ai prostiei, bigotismului acestui popor modest şi credincios! – ne-o tot bagă pe gît. De fapt total dezamăgit, moral şi strict personal de prestaţia unui ierarh în care credeam. În care vedeam, în naivitatea mea, un vector de înnoire morală în „schema de personal” a BOR. Mă refer, concret, la ÎPS Ioan Selejan, actualul Mitropolit al Banatului. Odată urcat în Scaun, speram eu că acest Ion Selejan va continua să ţină vie credinţa românească, ortodoxă, aşa cum a făcut-o în Harghita-Covasna. Însă, ceea ce declară, propune, vrea noul Mitropolit al Banatului – aţi ghicit, taman „eroul român” din Har-Cov – mă înfioară şi mă scîrbeşte!

Iată ce glăsuieşte, propune, „eroul” creditat de mine: „Există un fenomen care macină mediul afacerilor româneşti, este acel cuvînt care începe cu „ş” şi se termină cu „ă”. Eu nu pot să spun acum că, deja, de cîteva săptămîni, trăim în mediul denunţurilor la DNA. Poarta mea este deschisă şi pentru cei ce vă mişcaţi în mediul de afaceri şi dacă îmi spuneţi mie necazurile voastre, nu am să vă denunţ la DNA, dar o să îi denunţ pe cei care încearcă să vă pună piedică în cale. Am să îl pun pe clopotar să tragă clopotele la biserică, să audă lumea dacă cineva vă împiedică să vă desfăşuraţi activitatea de producător”.

Super, dragă părinte! Ia-te de mînă cu pragmaticul drujbist Înalt PreaSfinţia Sa Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, un mare iubitor de pădure, dar o pădure care să fie sub formă de cherestea, de bani, de „ochiul dracului”. Un coleg care a fost iubitor şi de denunţuri, după cum au demonstrat-o cei în măsură să o facă în cazul celui care avea două nume de cod: Petrică şi Sidorovici.

 

 

Fiţi sociabili!