Minunatele povești

Pe lîngă deosebirea de substanță între ceea ce înseamnă cu adevărat Muzică și maimuțărelile vîndute pe post de muzică în ultimii mulți ani, mai există una tot foarte adîncă și care se leagă de ce am spus mai înainte: aproape fiecare piesă compusă și/sau cîntată de cei care reprezintă însăși noțiunea de muzică are propria ei istorie.

Zeci de ani de-a rîndul, pe cînd informația era nu doar foarte greu de găsit, ci de-a dreptul interzisă, pe canale obscure, subterane, adesea chiar riscante, pasionații aflau frînturi de adevăruri din lumea muzicii de dincolo. Oficial, ni se inoculau idei idioate, de tipul dușmăniei feroce dintre Beatles și Rolling Stones, timp în care ei erau prieteni foarte buni, împărțindu-și nu doar scena vreunui club, ci chiar compoziții („I Wanna Be Your Man”, căutați istorioara, dacă n-o știți), ba și iubitele! Toți greii muzicii rock’n’roll, blues, rock, au fost, mulți încă sînt, oameni minunați, generoși, demni de iubirea și admirația tuturor. Iar întîlnirile lor, programate sau întîmplătoare, în loc să se lase cu bătăi și vărsare de sînge, produceau evenimente muzicale care în timp au devenit istorie pură. Acum doar vă amintesc de piesa „Song for Sam Cooke (Here in America)” pe care Dion (despre care am scris în numărul trecut) a inclus-o în albumul său aniversar de 80 de ani de viață, după ce a găsit-o în sertarul unde o uitase… 50 de ani!!! Aproape speriat, l-a sunat pe Paul Simon, au luat cina împreună, iar la sfîrșit au finalizat compoziția. Nu 50, ci doar… 46 de ani(!!) s-au scurs din 1974, de cînd Rolling Stones au înregistrat o piesă (intitulată „Scarlet”, niciodată difuzată pînă acum) în studioul din subsolul casei lui Ronnie Wood. Va apărea ca bonus track în reeditarea 2020 a albumului „Goats Head Soup”, programată pentru septembrie. Chestia tare e că acolo nu-s doar Stones, ci mai apar și domnii Jimmy Page și Rick Grech (Traffic, Blind Faith, Family), care erau și ei pe-acolo…

Fiţi sociabili!