Mineriadă prin corespondenţă

Preşedintele PNL Suceava, senatorul Gheorghe Flutur, a salutat adoptarea în Senat a legii votului prin corespondenţă, arătînd că această lege a trecut de Senat după o lungă şi grea luptă a PNL cu cei din PSD.

La Sala Palatului din Bucureşti au avut loc lucrările Congresului Extraordinar al PSD „Construim România împreună” în prezenţa a 4.000 de delegaţi din cadrul organizaţiilor judeţene ale PSD. Delegaţia Organizaţiei Judeţene Suceava, condusă de preşedintele Cătălin Ioan Nechifor, a fost compusă din parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali şi consilieri judeţeni. Cei 92 de delegaţi din partea PSD Suceava au votat pentru continuitatea în PSD.

 În aceeaşi Sala a Palatului unde Partidul Comunist Român îşi ţinea congresele, peste 4.000 de pesedişti din întreaga ţară s-au ridicat în picioare, pentru maxim 5 secunde, la solicitarea preşedintelui lor, Liviu Dragnea, pentru a comemora într-un moment de reculegere victimele dictaturii comuniste. De pe locul său din primul rînd, Ion Iliescu, preşedintele de onoare al partidului, s-a ridicat cîteva secunde în picioare, imediat după ce Dragnea, în discursul său de la Congres, a afirmat inclusiv că PSD nu şi-a asumat greşelile de după Revoluţie, „cum ar fi victimele violenţelor din Piaţa Universităţii”. 

Ion Iliescu: „Este o critică directă la adresa liderilor partidului nostru, care au o slabă legătură cu intelectualii ţării. Nu sînt prezenţi în mijlocul lor, în acţiuni specifice. Aş vrea să amintesc doar un eveniment recent – Festivalul „Enescu”. A fost o mare manifestare a culturii româneşti. Liderii PSD n-au fost prezenţi. O singură dată a apărut Ponta pentru cîteva minute dintr-un concert.

Este un semnal că nu prea sînt deschişi liderii partidului nostru la viaţa intelectuală, la viaţa culturală şi ăsta e un prost semnal”.

 Fostul preşedinte Ion Iliescu este urmărit penal în dosarul mineriadei din iunie 1990, pentru infracţiuni contra umanităţii, respectiv reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane, au declarat oficiali din Parchetul ICCJ.

 

Scena 1

(Crîşmarul îşi îmbracă halatul de bucătărie şi ia o poziţie marţială.)

Crîşmarul: Ia spune-mi ceva, da să nu mă minţi!

Costică: Te-am minţit eu vreodată? Nu mă jicni!

Crîşmarul: Atuncea spune-mi pe cinstite: ce făceai tu acuma 25 de ani?

Costică: Ce făceam? Bine.

Crîşmarul: Eu nu te întreb de pamplezir. Te întreb pe cinstite.

Costică: Pe cinstite, nu-mi mai aduc aminte deloc.

Crîşmarul: De mineriadă îţi aminteşti?

Costică: Ce înseamnă mineriadă?

Crîşmarul: Cînd ai fost să cotonogeşti tineret.

Costică: Asta chiar nu-mi mai aduc aminte deloc.

Crîşmarul: De Iliescu îţi aminteşti?

Costică: Care, bă, Iliescu? Nu-mi amintesc.

Crîşmarul: Iliescu Ion.

Costică: De unu Ion a lu Păduchiosu parcă îmi amintesc. Ce-i cu el?

Crîşmarul: Ion Iliescu, chiar după revoluţie. Nu-ţi aminteşti?

Costică: Care revoluţie?

Crîşmarul: Din decembrie ’89.

Costică: Nu-mi amintesc, bă. Eşti cu capu?

Crîşmarul: Hai să-ţi împrospătez memoria colectivă. De vătămare corporală ai auzit?

Costică: Am auzit. Fără asta nu se poate.

Crîşmarul: Vezi că te-am prins? Cîţi ai vătămat corporal personal?

Costică: Cînd te referi?

Crîşmarul: Acuma 25 de ani.

Costică: Asta nu-mi amintesc. Întreabă-mă mai aproape.

Crîşmarul: Mai aproape nu se mai pune. Hai să vorbim altfel!

Costică: Hai!

Crîşmarul: Ţii minte cînd ne uitam noi la televizor în alb-negru?

Costică: Asta ţin minte. Ne uitam la bulgari şi la ruşi.

Crîşmarul: Şi după asta nu s-o dat revoluţie la televizor?

Costică: Ţin minte şi asta.

Crîşmarul: Şi după asta nu era democraţie originală?

Costică: O fi fost. Treaba lor.

Crîşmarul: Şi după asta nu era unu Coposu?

Costică: Ba era. Asta ţin minte.

Crîşmarul: Şi n-o venit minerii să-l bată şi să-l scoată din ţară?    

Costică: Şi asta ţin minte.

Crîşmarul: Şi n-am ieşit şi noi cu ciomegele să ne batem prin sat?

Costică: Asta ţin minte.

Crîşmarul: Păi asta-i mineriada. Acuma te-ai prins?

Costică: Spune aşa! Aşa ceva nu se uită!

Crîşmarul: Cîţi am cotonogit noi atunci?

Costică: Fără număr.

Crîşmarul: Vezi? Asta-i! Şi acuma o sosit clipa.

Costică: Să ieşim iarăşi la cotonogit?

Crîşmarul: O sosit clipa dreptăţii.

Costică: Cine, bă? Unde? Cînd?

Crîşmarul: Ori eşti prost, ori te faci. O sosit clipa să dai socoteală.

Costică: Pentru ce?

Crîşmarul: Pentru crime împotriva umanităţii.

Costică: Nu te cred. La vîrsta asta a mea?

Crîşmarul: Vîrstele nu contează. Justiţia n-are vîrstă.

Costică: Ia mai dă-o-n mă-sa de justiţia naibii. Altă treabă n-are?

Crîşmarul: Cu justiţia nu te pui.

Costică: Şi dacă pun de altă mineriadă?

Crîşmarul: Ştii să scrii?

Costică: De ce să ştiu să scriu? Care-i treaba?

Crîşmarul: Că acuma toate se face tot prin corespondenţă, nu se mai face cu bîta.

 

Scena 2

 

(Costică buchiseşte încruntat într-un caiet dictando.)

Ionică: Ce trudeşti tu acolo?

Costică: Scriu o mineriadă prin corespondenţă.

Ionică: Bravo ţie. Că măcar noi să salvăm situaţia.

Costică: Mai este ceva de salvat?

Ionică: Situaţia. N-ai auzit ce ne-aşteaptă?

Costică: N-am auzit şi nici n-am capu la asta. Şi tu de unde vii aşa încruntat?

Ionică: De la congres.

Costică: Ce-ai făcut la congres?

Ionică: L-am votat pe Dragnea în unanimitate.

Costică: Şi-n rest ce-ai făcut?

Ionică: Nu mă-ntreba, că-mi crapă capu şi-acuma.

Costică: S-o făcut paranghelie? Cît ai băut?

Ionică: N-am băut, n-am mîncat, n-am vorba aia, nimica!

Costică: Şi-atunci de ce-ţi crapă capu?

Ionică: De la cultură.

Costică: Lasă-mă să pricep!

Ionică: După congres, în loc să ne ducă la crîşmă, ghici unde ne-o dus?

Costică: La terasă.                                                      

Ionică: Ne-o dus la George Enescu, la Mihai Eminescu şi la alţii ca ăştia.

Costică: Şi ăştia cu ce v-o servit?

Ionică: Cu vernisaje, cu şezători, cu concerte şi cu lansări de carte.

Costică: Vai de voi. La urma urmei, cu ce-aţi greşit, Doamne iartă-mă?

Ionică: Habar n-am. Cred că s-o răzbunat Iliescu pe noi.

Costică: Dacă l-aţi votat pe Dragnea, cred şi eu!

Ionică: Noi de unde să ştim?

Costică: Ceva trebuie să fi fost, de i s-o pus pata pe voi.

Ionică: Cred că de la Dragnea ni s-o tras toate astea.

Costică: N-am zis eu?

Ionică: Dacă nu-l enerva, poate scăpam de necaz.

Costică: Cum de l-o enervat?

Ionică: L-o sculat în picioare să-şi ceară scuze pentru mineriadă.

Costică: Exact cum m-o enervat crîşmaru pe mine!

Ionică: Şi-atunci Iliescu ce şi-o zis?

Costică: Ce şi-o zis?

Ionică: Ia să-i pedepsesc eu cu nişte concerte şi cu nişte vernisaje!

Costică: Cum să construieşti România împreună cu asemenea oameni?

Ionică: Asta am zis şi noi. Da şi-o furat-o pe chestia asta!

Costică: Cum şi-o furat-o?

Ionică: L-o băgat în cercetări pentru crime umanitare.

Costică: Dacă nu-şi vede de bătrîneţile lui, aşa-i trebuie!

Ionică: Da vezi că pînă-l condamnă pe el, şi noi am îmbulinat-o.

Costică: Ne bagă şi pe noi la crime umanitare?

Ionică: Pe noi ne bagă în săli de concerte, în biblioteci, în galerii şi-n cine mai ştie ce recitaluri.

Costică: Nu putem participa prin corespondenţă?

 

Epilog

 

(Ionică numără nişte teancuri de bilete şi le împarte pe căprării.)

Crîşmarul: Lucrezi şi tu la mineriada prin corespondenţă?

Ionică: Eu număr bilete. Nu vezi?

Crîşmarul: Ce fel de bilete?

Ionică: Bilete la concerte, la simpozioane şi la lansări de carte.

Crîşmarul: Şi cu ele ce faci?

Ionică: Ţi le dau ţie, să le-mparţi la clienţi PSD.

Crîşmarul: Ce să facă clienţii cu ele?

Ionică: Să se apropie de aceşti intelectuali.

Crîşmarul: Care?

Ionică: Care este. Nu mă mai enerva şi tu!

Crîşmarul: Şi cum să le bag eu pe gît biletele astea?

Ionică: Le dai un rachiu bonus dacă primeşte două bilete.

Crîşmarul: Vrei să dau faliment? Eşti nebun?

Ionică: Lasă, că şi-aşa torni apă-n rachiu. Nu te plînge.

Crîşmarul: Nu asta-i problema.

Ionică: Da care-i?

Crîşmarul: Că dacă află de biletele astea, nu mai calcă nimeni în crîşmă.

Fiţi sociabili!