Minciuni conjugale, minciuni electorale

Un vechi dicton susţine că niciodată nu se minte mai mult decît în dragoste, în politică, la vînătoare şi în vreme de război.

Deoarece sîntem în pragul unei noi campanii electorale – lung prilej de vorbe mieroase şi de angajamente fulminante – aş inversa ordinea enunţată, aşezînd pe primul loc în Topul Pinocchio promisiunile şi panglicile colorate cu care ne vor copleşi, îndată, unii (că ar fi incorect să generalizăm, există – cred, trebuie să cred! – şi oameni de bună credinţă) dintre domnii şi doamnele candidate. Deşi femeile susţin că bărbaţii mint mai mult, femeile sînt – spun bărbaţii – mai bune „specialiste”, mai credibile în această privinţă. Asta în viaţa privată. Dar, în eternul „bîlci al deşertăciunilor” care este campania electorală, sexul zîmbăreţului vînător de voturi nu are relevanţă.

De pe unul din multele site-uri cu sfaturi pentru funcţionarea familiei, am ales „cele mai dese minciuni pe care femeile le spun în relaţia de cuplu”. Pe care le-am „translat”, uşurel, în terenul promisiunilor electorale. Veţi constata că asemănările sînt izbitoare! Îmi place familia ta. Femeia. Afirmaţie: îi ador pe părinţii tăi. Adevăr: ai naibii bătrîni, încă nu vor să treacă apartamentul pe numele nostru. Candidat: sînt mîndru de oamenii din colegiul meu! Adevăr: la naiba, mă aştept la puţine voturi de la nişte babe surde, başca ghinionul că am în colegiul meu doi primari ostili, „de la ceilalţi”. Nu sînt geloasă. Te poţi uita, bărbate, după alta, frumoasă. Ce-i frumos… Femeile mint pentru că nu vor să pară nesigure şi disperate. Candidaţii („vă rog să daţi votul celui mai bun, indiferent de partid”) mint din exact aceleaşi motive. A fost incredibil! Această minciună este spusă de femei după o noapte nereuşită de amor, ca să nu-i strice partenerului stima de sine şi să-l încurajeze. Candidatul („sînt onorat pentru faptul de a vă întîlni şi vă mulţumesc anticipat pentru votul dvs., oricare va fi”) îşi flatează potenţialul electorat pentru a nu-şi strica el, în primul rînd, stima de sine. Sînt gata imediat, cum am promis. Fie că urmează se plece la magazin sau la o petrecere, femeile sînt gata „imediat”. Numai că acest imediat are unităţi de măsură diferite de la femeie la femeie. Bărbaţii nu înţeleg cît de complicat este să fii femeie, cîte creme, make-up, etc., sînt utilizate pentru ca sexul frumos să fie cu adevărat frumos. Pentru unii candidaţi („sînt om de onoare, tot ce am promis voi duce de îndată la îndeplinire”), acest „imediat” e sinonim cu „sine-die”, cu „să mă aleg… apoi om trăi (bine!) şi om vedea”. De unde să ştie votantul cît de greu e să devii candidat!? Mă doare capul. După o zi obositoare la birou, tot ce visezi este patul, dar ca să dormi în el. Nu acelaşi lucru crede şi partenerul tău care are chef de… nebunii. Care este primul lucru ce-ţi vine în minte? „Mă doare capul îngrozitor!”. Deşi ştie şi el că e o minciună, ea funcţionează! Candidatul: marile probleme nerezolvate (cine trebuia s-o fi făcut ? – n.a.) ale comunităţii dvs. îmi creează adevărate insomnii. De fapt pe el, ca şi pe femeia vizitată de „migrene strategice”, nu-l doare deloc capul! Nu sînt supărată. Desigur, „nu e supărată”, însă faţa ei spune cu totul altceva. La fel cu aceea a candidatului perdant: nişte proşti, au votat aiurea, i-a păcălit adversarul meu! Eşti aşa de puternic, de deştept. Bărbaţii – oamenii, în general – adoră să se simtă importanţi. Si cum îi poţi manipula dacă nu lăudîndu-i meşteşugit? Un compliment – două – trei, care să-i facă să se umfle în pene – chiar dacă sînt minciuni – nu strică nimănui, nu-i aşa? Cu atît mai mult înainte de alegeri. În fine, e ştiut că – indiferent de roadele „sesiunilor de agăţat” rituale care se petrec o dată la patru ani – candidaţii nutresc, în secret, un self-respect, o auto-preţuire infinit mai mare decît stima şi grija pentru cei „reprezentaţi”. „Nu avem încă poporul care să ne merite!”.

Astfel încît – şi în cheie politică – e dublu potrivit catrenul „Soţ”, semnat de Iulian Tănăsescu: „N-am lăudat nicicînd pe cineva,/ Însă acuma merită s-o spun:/ Apreciez enorm pe soaţa mea,/ Că şi-a ales un soţ atît de bun”.

Concluzie, tot în duplex: „Însoară-te şi te vei căi. Nu te-nsura şi te vei căi” (Socrate). „Votează şi te vei căi. Nu vota şi te vei căi” (Un alegător păţit).

 

 

 

Fiţi sociabili!