Matei Vișniec Omul de zăpadă care voia să întîlnească soarele

Ediția bilingvă superb ilustrată de Andra Bădulescu a volumului LE BONHOMME DE NEIGE QUI VOULAIT RENCONTRER LE SOLEIL/OMUL DE ZĂPADĂ CARE VOIA SĂ ÎNTÂLNEASCĂ SOARELE semnat de Matei Vișniec a apărut a apărut la Editura Arthur, în 2016. Binecunoscutul autor româno-francez, care declara că are rădăcinile în România, dar aripile pentru zbor i le-a dat Franța, este una dintre personalitățile cu care ne mîndrim, noi, bucovinenii.

Născut la Rădăuți în 1956, acesta a studiat în orașul natal, apoi a urmat Facultatea de Filosofie la București. A cunoscut experiența nu tocmai ușoară a navetei la țară, în perioada comunismului. În urma unei burse literare, a decis să „aleagă libertatea” și a rămas în Franța. Acolo a învățat noua limbă și a devenit în cîțiva ani una dintre cele mai interesante voci ale dramaturgiei francofone. Piesele lui sînt jucate pe marile scene ale lumii, cu precădere la Festivalul de la Avignon.

Matei Vișniec a debutat ca poet cu volumul de versuri „La noapte va ninge”. S-a remarcat prin piese de teatru cum sînt „Caii la fereastră”, „Trei nopți cu Madox”, Ultimul Godot”, care i-au adus numeroase distincții în Franța. A scris o proză densă, cu inserții autobiografice: „Negustorul de începuturi de roman”, „Ultimele zile ale Occidentului”, etc. Iată că, în ultimii ani, autorul nostru a început să scrie și pentru copii, ceea ce vreau să comentez azi.

Volumul LE BONHOMME DE NEIGE QUI VOULAIT RENCONTRER LE SOLEIL/OMUL DE ZĂPADĂ CARE VOIA SĂ ÎNTÂLNEASCĂ SOARELE îi dă prilejul autorului româno-francez să facă o descindere în universul copilăriei. O face într-o manieră, evident, bilingvă, pentru că ființa lui este de mulți ani împărțită între cele două țări ale sale, pe care le iubește la fel de mult. În această piesă pentru copii, dar și pentru adulți, apar diverse personaje, precum Omul de zăpadă, Corbul, Rîndunica, Iepurele, Lupul. Toate acestea apar pe parcursul periplului pe care îl întreprinde  personajul principal spre… întîlnirea sa cu Soarele. Naivitatea, inocența și farmecul copilăriei sînt exploatate cu folos de scriitor, în secvențe de genul: 

CORBUL: Toată lumea are plămîni. Tot ce trăiește cu aer are plămîni.OMUL DE ZĂPADĂ: Chiar și fulgii de zăpadă? Chiar și ei au plămîni?CORBUL: Da, și fulgii de zăpadă au niște plămîni, uite așa, mici, foarte mici, care se transformă în aer imediat ce intră aerul în ei.

La fel de savuros este dialogul cu Soarele, căruia protagonistul îi propune drept cadou pipa cu care l-au dotat copii. Iată ce îi răspunde acesta:

SOARELE: Mulțumesc, zăpădețule…. O pipă adevărată, din lemn de bambus, chiar dacă e spartă.  O primesc cu plăcere… Am să o aprind în momentele cînd mă las dus de gînduri… Iar acum îți spun somn ușor, omuleț-gînduleț  de zăpadă…

Aș vrea să atrag atenția cititorilor asupra faptului că, în acest volum, sînt inserate foarte interesante considerații vișnieciene despre arta traducerii. El însuși tălmăcitorul acestui text dintr-o limbă în alta, scriitorul mărturisește la pagina 46: „Mă confrunt cu astfel de situații de douăzeci și cinci de ani, de cînd scriu în ambele limbi. Cînd traduci (sau transferi, sau transpui) un text din română în franceză (și invers) pierzi întotdeauna ceva și cîștigi întotdeauna ceva. (…) Totul se petrece în mod oarecum misterios, instinctiv, pe baza unui fler care se formează”.

Cu siguranță, sînt multe alte aspecte pe care cititorii le vor descoperi în această carte „cu două aripi”. Sper ca scrisul lui Vișniec să-și cîștige noi adepți în anii care vor să vină, iar noile lui volume – eventual inspirate de experiența pandemiei – să ne vindece sufletul și mintea. Chapeau, Matei Vișniec!

Elena-Brîndușa Steiciuc

Fiţi sociabili!