Măriţi-le leafa, ca să nu mai fure!

În ochii celor mai mulţi dintre conaţionalii noştri, primarul este un soi de moaşă comunală. La ţară, alesul local nu numai că este diriginte de şantier, responsabil cu educaţia elevilor, paznic la biserică, şef peste pajiştile comunale, prim-cioban, dar devine şi mediator cînd cetăţenii se ceartă între ei. La oraş, situaţia nu-i cu mult mai diferită. Primarul este înjurat pentru fiecare groapă din asfalt, pentru fiecare stîlp de iluminat care nu funcţionează, pentru fiecare ţeavă care se sparge, pentru fiecare bănuţ plătit la întreţinere şi lista mai poate continua. S-a ajuns în această situaţie din varii motive. Pe de o parte, Maricicile fără dinţi în gură, dar foarte vocale cînd se duc la primărie ca să-şi încaseze ajutorul social, habar nu au care sînt atribuţiile primarului, iar dacă ar fi după ele, l-ar pune să le spele şi rufele de-acasă. Culmea este că ignoranţa nu le împiedică să-şi tîrască după ele la primărie şi soţii cu brumării, care nu au curaj să-l înjure pe primar decît după ce se opresc la bufet, ca să ia una mică. Pe de altă parte, s-a ajuns în această situaţie şi pentru că, în campaniile electorale, primarii îşi asumă, cu onor, rolul „de moaşă comunală”. Chiar ei ajung să le promită oamenilor fel de fel de lucruri care nu intră în atribuţiile lor. Una peste alta, oamenii au aşteptări foarte mari de la de la cei care ajung să conducă administraţiile locale. Problema este că leafa unui ales local este mică în comparaţie cu efortul pe care omul trebuie să-l depună şi în comparaţie cu cheltuielile pe care le are. Cred că salariile primarilor trebuie majorate. Probabil că mulţi dintre cetăţeni nu sînt de acord cu mine. Le şi aud pe precupeţe: cum adică să-i măreşti leafa primarului? De parcă munca la primărie ar trebui să se facă în regim de voluntariat. De fapt, acum cam aşa stau lucrurile. Primarul de oraş are o leafă de 5.000 de lei/lună, cîştigînd mult mai puţin decît alte categorii de salariaţi din mediul privat sau chiar de la stat, salariaţi care au mult mai puţine responsabilităţi decît primii aleşi ai localităţilor. Totodată, primarul nu are voie să fie administrator de firmă, neputînd, astfel, să-şi completeze legal veniturile. De aceea, cei mai mulţi dintre aleşii locali ajung să fure. Măriţi-le leafa, ca să nu mai fure, dar şi ca să muncească mai cu tragere de inimă! Încercaţi asta, domnilor guvernanţi!

 

Fiţi sociabili!