Maria Teodoreanu – directoarea Colegiului Tehnic „Petru Muşat” Suceava

Maria Teodoreanu – directoarea Colegiului Tehnic „Petru Muşat” Suceava

De doi ani, la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” din Suceava funcţionează o clasă de învăţămînt profesional dual înfiinţată în colaborare cu „Ambro”. Începînd cu anul şcolar viitor, la „Petru Muşat” vor fi şapte clase de profesională, ca urmare a unei colaborări între unitatea de învăţămînt, Primăria Suceava şi cîteva cunoscute firme sucevene. Directoarea colegiului este Maria Teodoreanu, născută pe 28 august 1967 în comuna botoşăneană Havârna dintr-o mamă care era gestionară la un magazin sătesc şi un tată care lucra ca muncitor piscicol. A vrut să urmeze o carieră în domeniul medical, dar pînă la urmă a ajuns profesoară de matematică.

 

Jupânu’: Ce-aţi visat în copilărie că veţi deveni şi de ce?

Maria Teodoreanu: Am avut o copilărie fericită, într-o familie modestă, care mi-a oferit o educație bazată pe valori autentice: iubire, cinste, onoare, responsabilitate, modestie, muncă. Fiind a treia dintre cei patru copii ai familiei, am mers la grădiniță de la vîrsta de 3 ani. Mă țineam scai de frații mei, care mergeau și ei la școală. Pe principul imitației, făceam și eu tot ce făceau ei. Fiind foarte activă, voiam mereu să-i ajut pe cei din jur. Mă implicam în toate activitățile alături de familie, indiferent care erau acestea: munca în gospodărie, munca la cîmp, lucrul manual (cusut, împletit, gătit, dereticat prin casă, etc.). Deși la început mai mult îi încurcam, fiind foarte mică, nu aveau șanse să mă refuze, deoarece eram foarte hotărîtă. Îmi amintesc foarte multe episoade în care uneltele cu care lucram trebuiau adaptate ca dimensiuni (mătura, sapa, etc.). Un lucru cert: pentru familia mea prioritatea zero a fost educația copiilor. Mama și-a dorit foarte mult să învețe, dar familia ei nu a avut posibilitatea să o țină în școală. Acest lucru a marcat-o, drept urmare a făcut din educația copiilor ei o dorință arzătoare. Învățam foarte bine la școală. Luam mereu premii. Pe mine mama m-a văzut de mică profesoară sau economistă. M-a învățat că totul este posibil, însă nu fără efort. Nu aveam de mică o decizie clară spre ce voi merge, dovadă a fost faptul că la examenul de admitere la liceu am încasat primul eșec din viața mea. A fost foarte dur impactul. Mama s-a îmbolnăvit și s-a internat în spital. Am luat decizia de a urma liceul sanitar împreună cu tata și cu frații mei mai mari. „Ești bună, reușești la Sanitar”, mi-au spus ei. Liceul sanitar era în top atunci. Zis și făcut! Am participat la examenul de admitere. Am fost printre cei 10 elevi cu aceeași medie pe ultimele trei locuri. Am dat din nou examen și am picat, ce-i drept cu notă mare. Tristețe maximă! Am fost puternic marcată de acest eșec. Dacă mama era acasă, cu siguranță aș fi dat la liceul pedagogic sau la Economic și aș fi reușit. Deci visul meu din copilărie de a fi intelectual s-a spulberat atunci. Au făcut ce-au putut părinții mei și cu media de la Liceul Sanitar Botoşani am venit prin transfer la Suceava, la Liceul nr. 2 (actualul Colegiu Tehnic „Petru Muşat” – n.r.), într-o clasă de electrotehnică, liceu pe care l-am terminat.

Cînd aţi luat primul premiu la şcoală şi cînd aţi încasat prima notă de 4?

Premiul I în clasa I a fost primul meu premiu. Prima notă de 4 nu-mi amintesc. Dar a fost o tragedie pe care nu o uit în clasa a V-a, cînd am luat 5 în teză la matematică. Era prima teză din viața mea. Credeam că știu tot și nu m-am pregătit suficient de bine. Atunci am încasat o bătaie zdravănă. Singura pe care o țin minte.

Cînd v-aţi hotărât să urmaţi facultatea de matematică şi cum va venit ideea?

Am iubit matematica din totdeauna. Eșecul meu din clasa a VIII-a m-a determinat să lupt cu tărie și să-mi demonstrez că pot. Am avut parte de dascăli dăruiți. Cu siguranță valoarea lor m-a influențat. M-au descoperit, m-au provocat și m-au încurajat. Domnul profesor Monacu Vasile a fost mentorul care din generația mea a scos doi profesori de matematică și nenumărați ingineri. Am încă o dată ocazia să-i mulțumesc! Am cochetat prin clasa a XI-a cu ideea de Inginerie Industrială, însă în clasa a XII-a m-am hotărît să dau la Matematică. Am făcut din asta o dorință arzătoare și un vis în care am crezut cu ardoare. Am muncit mult, am promovat cu succes examenul de admitere și am intrat pe locul 20 din 120 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Am terminat tot în primii 20. În iulie 1989, cînd încă nu împlinisem 22 de ani, pe baza mediei, prin repartiție guvernamentală (ultima generație), primeam post la Liceul Industrial nr. 2, școala din care plecasem cu patru ani înainte. O viață într-o școală! Cum să nu o iubesc?

Regretaţi acum că nu aţi îmbrăţişat altă carieră?

Nu. Cu siguranță se întîmplă în viață ceea ce trebuie să se întîmple. Nu eram făcută să fiu medic. 

Care parte a matematicii vă place cel mau mult?

Analiza matematică.

Ce vă place să fiţi mai mult: profesoară de matematică sau director de liceu?

Îmi place mai mult să fiu profesoară de matematică. Îmi place să lucrez cu tinerii, să-i încurajez, să-i ajut să pătrundă tainele acestei discipline foarte frumoase. Îmi place, în egală măsură, să ajut oamenii să crească, să creadă în potențialul lor nemărginit. Cred că asta mă ține pe postul de director de liceu.

Ce notă aţi da şcolii româneşti de pe vremea cînd eraţi elevă şi ce notă i-aţi acorda şcolii româneşti de astăzi? Şi de ce?

În calitate de beneficiar, categoric, școala românească care m-a format primește din partea mea o notă mare, aproape de maxim. Școala românească era o școală serioasă, în care erau stimulate și promovate valorile. Într-o analiză profundă, cred că găsesc utile, chiar dacă atunci nu-mi plăceau, practica agricolă, programul de armată din facultate sau gimnastica de înviorare făcută de toți elevii interni dimineața. Aceste lucruri creșteau rezistența. Am de prea multe ori ocazia să constat că astăzi încercăm să refacem ce am distrus. Erau multe lucruri bune. Un exemplu simplu și de actualitate: învățământul dual. Practic exista în Romania comunistă. Școlile erau într-o colaborare strînsă cu unitățile economice. Mediul economic susținea sistemul educațional. În calitatea mea de prestator de servicii de educație, nu voi da o notă școlii românești de astăzi. Aștept să primesc o notă. Am crescut în sistemul social totalitar și profesez în democrație. Am trăit tranziția pe propria piele. Culegem ce semănăm! Învață fiecare ce și cît crede că are nevoie. Depinde la ce nivel de conștientizare este, ce modele are și ce priorități. Cu certitudine avem nevoie de o reconfigurare a sistemului de valori. Prea mult accent pe latura materială în comparație cu cea spirituală dezumanizează.

Jupânu’

Fiţi sociabili!