Marele jaf sovietic (II)

Continui consemnarea unor date interesante, majoritar inedite, rod al cercetărilor minuţioase efectuate de autor, istoricul sucevean Cătălin Huţu, în Arhivele Statului Suceava şi adunate în cartea sa „Bucovina – adevăruri trecute sub tăcere” – Institutul European, 2010.

De această dată, pe lîngă unele detalii revelatoare pentru dimensiunea şi complexitatea jafului practicat în Bucovina de Sud de trupele sovietice în anii 1944 – 1945, mă voi opri şi asupra unor experienţe personale triste trăite de bucovinenii noştri „eliberaţi” cu forţa. Dacă vom compara tabloul sintetic al pierderilor înregistrate de locuitori în cele două perioade distincte analizate de scrupulosul autor citat (aprilie-decembrie 1944, respectiv ianuarie-septembrie 1945) vom constata că în cea de-a doua perioadă analizată, în 1945, cînd Armata Roşie ce se întorcea victorioasă din Apus nu concepea să reintre în patrie fără pradă, dimensiunea şi valoarea cumulată a jafului sălbatic au fost de patru ori mai mari decît în anul precedent, cel al ofensivei ruşilor spre Berlin: circa 1,8 mil. $, faţă de circa jumătate de milion în anul precedent. Mai jos, consemnez, comparativ, selectiv şi prin rotunjire, pierderile ţăranilor bucovineni: (1944/45): capete animale 18 mii/55 mii, 1.450 tone de cereale, cartofi, fructe şi legume 510/1.450 tone, furaje 1.033/2.000 tone, etc. Doar la categoria „atelaje hipo şi harnaşamente” raportul e invers: 159 atelaje şi 67 harnaşamente în 1944, faţă de „numai” 96 atelaje şi 49 harnaşamente în anul următor.

Aspectul e explicabil: armata sovietică aflată în ofensivă, insuficient motorizată, avea nevoie de atelaje, cai, furaje şi harnaşamente pentru a-şi continua drumul. Numărul mare de atelaje hipo şi harnaşamentele aferente sustrase de militarii sovietici ne dovedesc precara înzestrare tehnică a trupelor roşii, lucru evidenţiat şi de butada care circula în epocă: Ruşii au plecat cu căruţa la Berlin şi s-au întors cu trenul. Aceasta explică şi violenţa ce a caracterizat rechiziţionarea cabalinelor în campania din 1944: 1.921 capete, estimate la 213.150.000 lei – 140.000 de dolari. La acest număr se adaugă încă aproximativ 700 de capete cabaline care au fost schimbate cu forţa, deşi cabalinele primite de ţărani de la soldaţii sovietici erau bolnave, cu răni serioase sau bătrîne, astfel încît în multe cazuri în mai puţin de o lună au murit. Valoarea acestor animale schimbate forţat s-a ridicat la suma de 105.000.000 lei. „Cetăţenei Ileana Ungureanu din Rădăuţi, în ziua de 4 mai 1944, soldaţi sovietici turmentaţi i-au luat calul de pe câmp. Unul dintre soldaţi vorbea bine româneşte, ameninţând-o că o împuşcă”. Abuzul era departe de a fi unul izolat: „În ziua de 30.07.1944, un ofiţer şi patru soldaţi sovietici i-au luat cetăţenei Cozac Ileana din comuna Rogojeşti singura vacă”. Nici oile nu au fost cruţate: în anul 1944, primele unităţi care au sosit în zonă, avangarda Frontului 2 Ucrainean, erau formate din soldaţi originari din Asia Centrală şi din Siberia (calmuci). Aceşti soldaţi au consumat cantităţi importante de carne de ovine, uneori chiar nepreparată. Acest lucru este dovedit şi de numărul mare de capete de ovine ridicate din judeţele Bucovinei de Sud şi judeţul Baia, ceea ce a însemnat o pagubă de 175.227.500 lei , contravaloarea a 13.175 capete de ovine. Realizînd un bilanţ al pierderilor înregistrate de judeţele bucovinene, Cîmpulung, Suceava şi Rădăuţi, şi judeţul Baia, în primele nouă luni de ocupaţie sovietică, se observă că unităţile militare sovietice au luat de la populaţie un număr însemnat de animale, mai exact 18.315 capete de bovine, cabaline, ovine, porcine şi galinacee, a căror valoare a fost calculată la suma de 656.277.882 lei. Este o sumă considerabilă, dar A.I. Visinschi, într-o discuţie cu G. Rădulescu, preşedintele Comisiei române pentru aplicarea armistiţiului, a refuzat să reducă valoarea materialelor şi produselor ridicate de la populaţie, fără forme, de Armata Roşie. Ruşii au „făcut-o de oaie” şi la întoarcere, în 1945. Numărul capetelor de ovine rechiziţionate de sovietici din regiunea pe care o studiem s-a ridicat în decursul celor nouă luni din anul 1945 la 28.497 de capete, înregistrîndu-se o creştere dublă faţă de anul anterior. Rechiziţionările de animale sau alte produse alimentare s-a făcut, aşa cum se arată în procesul verbal încheiat la 1 septembrie 1945, la Vatra Dornei: „În timpul lunii august 1945, un grup de ostaşi sovietici, în cercetare pe muntele Giumalău, au intrat în stâna Giumalău – proprietatea domnului Mazăre Spiridon – de unde au ridicat cantitatea de 150 kg brânză şi au tăiat o oaie grasă de 45 kg., pe care au consumat-o. Soldaţii sovietici n-au lăsat nici o dovadă asupra bunurilor ridicate”.

Ca şi în cazul celorlalte categorii de animale, şi la porcine – animalele cu care ocupanţii ruşi sînt cel mai frecvent comparaţi -, documentele arată o creştere spectaculoasă a numărului de capete rechiziţionate, acestea ajungînd în 1945 la 13.333, ceea ce a însemnat 772.474.021 lei. Creşterile de efective semnalate de documente se cifrează la 12.587 capete faţă de anul anterior.

N-am scris nimic despre rachiu? Haraşo, o fac acum: din cele 820 tone de cartofi rechiziţionate în 1944, peste 50 de tone au fost ridicate, fără plată, numai din satul Bălcăuţi, pentru fabrica de spirt de la Negostina. Avea dreptate A. Păunescu: „Hoţule, ce s-a-ntîmplat?/ Am pierdut un cal furat/ Astăzi fără el mi-e greu/ Parcă devenise-al meu”. Eterna nostalgie imperială, ostoită azi prin ocuparea Crimeii.

 

 

 

 

Fiţi sociabili!