Marea păcăleală

Fotbalul nostru îmi pare pe zi ce trece mai prost în valoare absolută și din ce în ce mai îndepărtat de cel practicat în locurile de pe lume unde acesta este tratat cum se cuvine, deci cu dragoste și cu respect. La noi, totul pare o improvizație, un hei-rup, o miștocăreală, iar în alt registru o ranchiună permanentă, un sictir fără frontiere, o veșnică plătire de polițe. Este o lume de o murdărie fără seamăn, condusă (nu doar acum, ci și înainte de a fi trimis Burleanu în misiune) de niște indivizi fără scrupule, pentru care „fenomenul” este un mijloc de parvenire în toate direcțiile, de la făcut averi pînă la devenit „scule” politice (ori ați uitat ce demnități au accesat alde Becali, Dragomir, Copos, Pinalti, Sechelariu?).

În această mocirlă, am ajuns să ne bucurăm ca tîmpiții ori de cîte ori vedem vreo rază de lumină, fără să realizăm că pînă și asta poate fi o făcătură, un abur ori praf în ochi. Concret: după ce am crezut o vreme că Viitorul e chiar o echipă de fotbal, după ce ni s-a părut că Steaua dă să se resusciteze, după ce Dinamo ne-a dat și ea iluzia trezirii din morți, toate au făcut pe la o bucată fîssss! În asemenea context, nu e de mirare că o echipă care în principiu nu arată nimic în afară de un pragmatism aproape nemțesc, CFR Cluj, s-a înfipt pe locul I, pe care părea să-l fi monopolizat. Aproape pe neobservate, însă, Astra Giurgiu s-a apropiat, cîștigînd parcă de 7 sau 8 ori la rînd, ba mai făcînd și spectacol, ceea ce părea și o amenințare pentru Cluj, dar și raza aia de lumină. De aceea, am așteptat cu sufletul la gură lecția pe care Astra urma s-o dea Clujului chiar la Cluj, ba și să o dea jos de pe locul I. În loc de asta, am văzut o bandă de leșinați, de neisprăviți care și-au bătut joc de antrenor, de spectatori, în ultimă instanță de ei înșiși. Cu acest prilej, am văzut cu toții că la Giurgiu nu e o echipă de fotbal, ci doar o mare păcăleală. Huooo, Astra!

 

Fiţi sociabili!