Manele la Viena

VoltajNici că se putea găsi un oraş în care să se arate mai clar incompatibilitatea dintre ce are acesta de oferit oricui îl străbate şi ceea ce avem noi de oferit la „schimburi culturale” cu prilejul concursului Eurovision. Pînă în momentul în care scriu această rubrică, vineri, 15 mai, am văzut deja cîteva din reportajele pe care Televiziunea Română le prezintă zilnic de la locul faptei. În ele, putem să-i vedem/auzim pe reprezentanţii României cum se plimbă, ce vizitează, cum se pregătesc pentru marea bătălie muzicală, dar şi cum îşi petrec momentele de relaxare de după atîta muncă depusă. Aşadar, domnii Voltaj vizitează Catedrala Sf. Ştefan, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, felurite alte obiective, discută cu viitorii adversari, deocamdată amical (abia după rezultat vor veni acuzaţiile de blat, de masa bogaţilor la care noi n-avem loc etc., fix ca la fotbal!), se îmbracă în tricouri negre cu mesaje profund umanitare, în strînsă legătură cu piesa lor plină de masaj, pardon: mesaj!, se declară mulţumiţi de echipamentul tehnic, ce mai, totul e (aproape) bine, şi la vară cald. Cuuum? Aaa, despre muzică!? Staţi niţel şi nu mînaţi! Care muzică? Păi, în afară de ei şi de echipa TVR prezentă acolo, cu toţii entuziasmaţi de piesa pe care o văd deja hit planetar, restul omenirii pare uşor sceptică, în sensul că pe yahoo abia dacă sînt cîteva sute de accesări (ceilalţi avînd de la zeci de mii în sus!), pe bloguri destui se întreabă ce dracu’ o fi asta, baladă cu text de manea (sau invers!?), mă rog, mici răutăţi. Nasol e că pe băieţii ăştia i-am văzut şi muncind cumva, într-un fel de club, unde se ambiţionau să cînte o chestie cu nişte ani rimînd cu „fără bani”, ceea ce iar este manea. Dar nu asta-i grav, ci faptul că ceea ce se auzea din difuzoare părea nu voce, ci spart de nuci între dinţi. Prilej cu care m-am gîndit să reiterez pronosticul meu: nu trece de semifinale balada cu text de manea, sau ce-o fi.

 

Fiţi sociabili!