Mănăstirea de taici Dinamo

Uneori, cînd mă gîndesc la ce s-ar mai putea introduce în această minunată revistă, îmi vine să le propun celor în măsură să decidă o rubrică permanentă despre echipa oarecum de fotbal numită Dinamo București. Ea s-ar putea intitula „Ce vitejii a mai făcut Dinamo a mea”, întrucît nu trece măcar o săptămînă fără ca din zona numită cum nu se poate mai nimerit „Ștefan cel Mare” să nu izvorască fel de fel de chestii din toate direcțiile: de la patronat, de la antrenori, de la fotbaliști, de la foste glorii (reale sau doar închipuite, că doar nu poți să-i bagi în aceeași categorie și pe Procuroru’ și pe Săgeată!?), de la galerie, de la posibilii, dar improbabilii (și de fapt inexistenții!) investitori etc.

Însuși faptul că și săptămîna trecută, pe deplin justificat, dar și săptămîna asta, la fel de justificat, rubrica de Sporc îi este dedicată, mă face să mă gîndesc și mai serios la rubrica aia permanentă despre Dinamo. Azi, vreau să spun cîteva vorbe despre ceea ce s-a petrecut după nefericita întîmplare cu antrenorul Neagoe. Ei bine, au apărut fel de fel de oficiali ai lui Dinamo, de la Negoiță și Danciu-gol pînă la Cornel Dinu, toți lamentîndu-se că galeria asta cu porniri asasine nu-i galeria aia, pașnică și civilizată pe care o avea Dinamo…

Să mori tu, Danciule, că pocnea de civilizație gașca aia despre care tu ne zici că venea de la mănăstirea de taici, iar ea, banda de taici, după un meci cu Foresta, s-a oprit pe drum colea, la motelul Canay din judeţul Suceava, și s-a pișat pe geamurile de acolo, practic la cîțiva centimetri de cei care mîncau înăuntru? După care banda a intrat, a cules tot ce era la vedere, a distrus tot ce nu putea fi cărat, apoi s-a suit în autocar și s-a cărat. Ia interesează-te, Danciule, înainte de a mai grohăi despre academicienii care alcătuiesc dintotdeauna galeria voastră.

Fiţi sociabili!