Make love!

Subiectul principal al acestor zile, valul migrator care ameninţă Europa este o provocare ce nu poate fi ignorată, deoarece ne priveşte direct şi pe noi, românii. Valul dovedeşte, fără echivoc, vulnerabilitatea UE (spre jubilaţia euroscepticilor) şi dă apă la moara celor ce acuză structura de tip imperial (metropolă-colonii) a aşa-zisei (ce ironie!) „case comune europene”. Ca şi în cazul monedei unice, se vede că Europa „unită” e încă o domnişoară de pension cu „maniere”, dar cam prostuţă. Ce poate fi scoasă cu momeli înşelătoare din sala de bal şi violată, în fel şi chip, de primul venit, în lanul de porumb din spatele căminului cultural. Noua ameninţare face credibile diverse teorii ale conspiraţiei – care de care mai logice – dar numai bunul Dumnezeu (să-I implorăm mila şi ajutorul!) ştie adevărul, cauzele ascunse ale invaziei necreştine! Depăşiţi, liderii europeni fac apel la valori umane eterne, precum întrajutorarea. Fără a uita să împartă în mod discreţionar povara, costurile acestei generozităţi obligatorii între ţările membre. Spre disperarea (mută sau clamată sonor, funcţie de demnitatea fiecăruia) conducătorilor ţărilor nou integrate, din Est. Şi ignorînd, pe de altă parte, că aceste ţări au ele însele probleme sociale, de sărăcie, cronice şi că „cei mari” le-au trîntit unora în nas „bariera Schengen”. Ignorate, iată, cu desăvîrşire de cohortele de musafiri nepoftiţi, dar decişi. Problema este ce vom face noi, românii, cu cei 1.700 (după autorităţi), ori 7.000 (după surse europene credibile) de refugiaţi pe care vom fi obligaţi să-i găzduim, de vreme ce România execută, de regulă, ordinele noii Înalte Porţi de la Bruxelles? Cum le vom asigura nevoile specifice (cutumiare, religioase, educative, alimentare, sanitare, etc.)? Cu ce bani? Pînă cînd? Cum îi vom integra, ce le vom da de lucru de vreme ce 3 milioane dintre ai noştri sînt ei înşişi migranţi la muncă în cele patru zări? Îi vom folosi la construirea de moschei (cîte anume?), spre blestemul mîndrilor noştri voievozi, care  ne-au ţinut departe de islamism – cu sabia şi diplomaţia – timp de veacuri!? Întrebări grave, încă fără răspuns. Includ un extras din scrisoarea postată pe Internet de Iulia, o româncă stabilită în Germania. Ea îmi evocă grozăvii comparabile cu cele săvîrşite împotriva populaţiei civile de Armata Roşie „eliberatoare”.Totuşi, oameni buni, de atunci au trecut 70 de ani! Oare în ce fel de lume trăim!? „Locuiesc într-un oraş mic, de 22.000 de locuitori, care a fost de acord să primească 2.000 de refugiaţi. De cînd au sosit, au fost numai bătăi, violuri de fete de 13, 14 si 15 ani, şi furturi cît cuprinde. Îţi intră în garaj în mijlocul zilei şi îţi caută prin lucruri, aleargă după fete minore pe străzi, urlînd obscenităţi, încearcă să pipăie femeile în locuri publice în toate modurile posibile. Iar dacă bărbaţii lor intervin, sînt călcaţi în picioare pe alei sau în parcări. 95% dintre ei sînt bărbaţi cu ţoale Tom Tailor Denim şi au telefoane de ultimul tip. Merg doar în grupuri de 7-10 oameni şi ai face bine să nu te uiţi în direcţia lor cînd treci pe lîngă ei, pentru că e posibil să ţi-o iei. Din păcate, autorităţile dau înapoi, din cauza aşa-zişilor umanitarieni, care pun presiune pe ele şi, la orice tentativă de a impune nişte reguli, strigă peste tot „rasism” sau chiar „nazism”!”. Optimist şi glumeţ chiar la necaz, ca tot românul, caut un motiv de speranţă, o rază de lumină. Şi ea vine din Anglia, ţara care – deşi a exploatat feroce multe colonii, inclusiv asiatice – se opune ferm primirii celor 17.000  (11%) de refugiaţi alocaţi: Kate, ducesa de Cambridge, e însărcinată cu al treilea copil! Ea apără, astfel, după puteri, puritatea etnică a perfidului Albion şi spală păcatul – mortal, după unii! – soacrei sale, neuitata Diana, de a se fi iubit cu un arab. Iată un exemplu demn de urmat, de reacţie şi interacţiune (sic!) civică, prin iubire, de către tinerimea română: faceţi copii, cît mai mulţi! Doar astfel îi vom putea domina pe noii veniţi, foarte prolifici, se ştie. O atitudine patriotică, mai ales că noi am pierdut de mult pariul natalităţii în faţa conaţionalilor noştri mult asemănători la ten cu musafirii din Orient. Pe care-i aşteptăm cu braţele deschise larg. A neputinţă.

 

 

 

Fiţi sociabili!