Maimuţe cu grenade (II)

Ca de obicei, Universitatea Harvard ne face să rîdem o dată pe an. Atunci cînd acordă, cu sarcasm, premiile IgNobel pentru dobitocia academică. Studiile şi cercetările care se bucură de „laurii” celebrei universităţi americane sînt îndeobşte de o savuroasă şi imbecilă inutilitate. De exemplu, locul întîi la imbecilitatea psihologică a fost adjudecat de un studiu datorat unor francezi de la Universitatea din Grenoble, care ne demonstrează că „frumuseţea stă în ochii băutorului de bere”. Deci, cei care au fost înţărcaţi cu zeamă de hamei, care proslăvesc hectolitrul ca singura unitate de măsură demnă de luat în seamă şi cei care înlocuiesc micul dejun cu o halbă ţeapănă de bere şi-şi termină ziua dormind cu capul pe o navetă plină de sticle goale, ei bine, ăia se cred şi cei mai frumoşi oameni din lume. Bre, dragi meseni, amuş, amuş fac un sfert de secol de cînd beau numai bere şi zău că nu m-am crezut niciodată frumos. Poate ştirb şi cam surd, dar frumos niciodată. Aşadar, concluzia că cei care beau mai mult alcool se simt mai frumoşi e o gogoriţă mare cît universitatea din Grenoble. La cît trascău de pufoaică bagă ruşii în ei, ăştia ar trebui ca toţi să fie nişte fotomodele, nişte Adonis, unul şi unul. Or, se ştie că aşa ceva nu e permis în Rusia. Acolo doar unul singur are voie să fie frumos, genial, din cale afară de moral, pacifist şi burlac onest. Aţi ghicit, este vorba despre tovarăşul polcovnic KGB Vladimir Putin. Ăsta-i frumos chiar dacă nu bea votcă şi se dă mare sportiv. Mergem mai departe. Geniile mondiale din biologie au descoperit că „gîndacul de bălegar, atunci cînd se rătăceşte, îşi găseşte drumul privind spre cer, spre galaxia noastră, Calea Lactee”. Tare! Gîndacul de bălegar e ca ciobanul mioritic, ăla care face transhumanţă numai noaptea şi se orientează numai după Carul Mic, Carul Mare şi mai ales carul cu bere (ăsta din urmă făcîndu-l să se creadă şi foarte frumos, după cum zic cercetătorii de la Grenoble). Mai tare decît biologii IgNobeli sînt cercetătorii care şi-au adjudecat laurii prostiei pentru medicină. E vorba de nişte savanţi chino-japonezi. Poate vă închipuiţi că chitacii ăştia şi vecinii lor au inventat mînerul la paracetamol sau prezervativul cu ghidon. Nu. Ei au studiat „efectele muzicii de operă asupra şoarecilor care au primit un transplant cardiac”. Adică pe ăştia îi interesează ce efect are Rahmaninov asupra tovarăşului şobolănesc de profesie cardiac. Nu degeaba rusnacii denumesc ştiinţa cu termenul de „nauca”. Cînd începi să studiezi ceva de genul „Şoarecul şi Paganini”, chiar că eşti năuc la cap. Cel mai tare IgNobel a fost cel pentru pace. Laurii au fost împărţiţi între preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, şi Poliţia Naţională din Belarus. Dragi meseni, ţineţi-vă bine de sticlele de bere (pentru a fi frumoşi) şi trageţi înainte cîte o duşcă fiindcă ceea ce urmează e cu adevărat halucinant. Arogantul tiran de la Minsk a primit premiul IgNobel pentru pace deoarece „a promulgat o lege care stipulează faptul că aplauzele în public sînt ilegale”. Treaba stă cam aşa. Vine Balşoi Teatr în capitala Belorusă, trage un „Lacul lebedelor” de dă în bîlbîială emotivă toată şobolănimea din ţară, aia cu transplant cardiac (aşa cum ne demonstrează ignobilii din medicină), şi, spre stupefacţia artiştilor rusnaci, beloruşii stau cu mîinile în buzunare şi belesc ochii la balerini şi muzicanţi, dar nu aplaudă nici unul nici măcar de sămînţă, că aşa-i legea lui Lukaşenko. Să te cruceşti, nu alta. În plus, Poliţia din Belarus a primit acelaşi premiu IgNobil pentru pace fiindcă a arestat un „infractor” care avea o singură mînă, „sub acuzaţia că a aplaudat în public”. Dacă premiile IgNobel sînt tot atîtea prilejuri de amuzament, nu tot atît de drăguţe sînt propunerile unora pentru premiile Nobel, alea oferite nu de Harvard, ci de Academia Suedeză de Ştiinţe. Dar, pentru că eram la belaruşi, iote cu ce se ocupă şi fripturiştii ăştia. Aflăm cu oarece jenă geopolitică faptul că, pe 26 septembrie, pe teritoriul Belarus sînt planificate „exerciţii militare comune împreună cu Rusia” sub titulatura West 2013. Cu această ocazie, urmează a fi instalate în Belarus rachete Iskander din sistemul balistic rusesc. Asta ca replică la proiectul antirachetă pe care americanii urmează să-l instaleze în Europa de Est şi-n Turcia. Şi tot cu acest prilej, Rusia doreşte să arate cu degetul pe duşmanii ei şi ai Belarusiei. Aceşti duşmani ar fi Ucraina, Polonia şi Lituania. De ce Ucraina? Păi, de aia, fiindcă în octombrie, la Vilnius, Ucraina şi Republica Moldova urmează să semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Deci, nu cu Uniunea Vamală controlată de Moscova. Fix asta-i enervează pe ruşi. Predictibil, Kremlinul a pus presiune pe Chişinău şi Kiev, dar a antrenat în cazaciocul intereselor sale şi Belarusul. Vicepremierul Dmitri Rogozin, coristul de frunte al complexului militaro-industrial din Rusia, zicea despre Occident că se comportă cu ţările musulmane ca „o maimuţă cu grenada”. Acest viceburic al pămîntului rusesc a venit la Congresul Partidului Rodina (Patria), pe care el l-a înfiinţat în 2006, cu „o puşcă de asalt Kalaşnikov”. El a dăruit puşcociul conducerii partidului şi i-a denumit pe membrii acestei adunături politice ca fiind „trupele speciale ale preşedintelui rus”. Şi, a continuat vicebabuinul medvedist: „De acum înainte, duşmanii Rusiei vor trebui să se teamă”. Printre duşmani, evident figurează mai nou Ucraina şi Republica Moldova. Aceste două ţări au devenit duşmani ai Rusiei peste noapte fiindcă vor bunăstarea popoarelor lor, fiindcă s-au săturat de şantajul Gazpromului, de embargoul mărfurilor ucrainene şi moldovene pe piaţa rusă, de toate mofturile lui Putin şi ale camarilei sale kaghebiste. Ruşii pierd, iar oligarhia de la Moscova digeră greu aşa ceva. Medvedev, premierul de carton, a ameninţat făţiş: „Dacă Ucraina va semna acordul cu UE, aderarea la Uniunea Vamală va fi pentru ea un subiect închis”. Adică, mărfurile ucrainene vor fi blocate pe piaţa rusă. Premierul Azarov are două contraargumente puternice faţă de „pacifismul” putino-medvedist. În primul, rînd şantajul cu gazul rusesc nu prea mai funcţionează, Ucraina pedalînd puternic spre independenţa energetică faţă de Rusia. În al doilea rînd, Azarov poate spune clar ruşilor că blocarea mărfurilor ucrainene ar putea aduce sancţiuni împotriva Rusiei din partea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), unde cele două ţări sînt semnatare. Şi, nu în ultimul rînd, Kievul poate să redeschidă discuţiile privind baza militară rusă de la Sevastopol, unde hîrburile navale ale fostei URSS stau pe apă ca nişte oale plutind în maioneză. În timp ce Putin presează Chişinăul, Kievul şi Minskul, în timp ce acelaşi Putin propune Iranului achiziţionarea de noi rachete de tip S 300 ruseşti şi doreşte să-i construiască un reactor nuclear la Bushehr, în timp ce Rusia şi Iranul sînt principalii susţinători ai regimului criminal din Siria (soldat pînă acum cu peste 100.000 de victime), în timp ce drepturile omului sînt încălcate în mod grosolan de către administraţia de le Kremlin, opozanţii regimului fiind ori arestaţi ori nevoiţi să fugă din ţară, nişte năuci îl propun pe Vladimir Putin la premiul Nobel pentru pace! Motivul invocat? Fix în stilul ipocriziei mujiceşti. Cică Putin merită Nobelul pentru pace „fiind conducătorul unuia dintre cele mai importante state”. Băi, mujici, ăsta nu-i un criteriu. Transmiteţi-i lui Putin din partea mea că Maica Teresa nu era stat, dar a meritat pe deplin premiul Nobel pentru pace. Şi, cică, Putin „contribuie activ la soluţionarea paşnică a tuturor conflictelor de pe planetă”. Daaa, sigur! Războiul economic împotriva Republicii Moldova şi a Ucrainei, asupra Georgiei şi a altor state ex-sovietice reprezintă fix această contribuţie activă la soluţionarea paşnică a problemelor. Maimuţa cu grenada face pe 26 septembrie manevre militare cu rachete Iskander în Belarus, ca să sperie Ucraina, şi vrea şi premiul pentru pace în acelaşi timp. Vorba „doamnei de fier”, Margaret Teatcher: „Europa asta e doldora de persoane rău intenţionate”. Adică, pe româneşte sau ucraineşte, Europa e doldora de maimuţe cu grenade. Fiindcă aşa se cred ruşii, nişte mari europeni.

 

 

Fiţi sociabili!