Mai proști decît proștii?

Chestia asta, dacă nu mă înșel, e o invenție braziliană, la fel ca „folha seca” (lovitura aia care face mingea să se învîrtă ca frunza uscată în vînt, dusă la perfecțiune de Garrincha; cei mai tineri poate aveți imaginea execuției lui Roberto Carlos din 1997, cînd bietul Barthez a privit luuuung la mingea care în loc să iasă la vreo 10 metri de stîlpul stîng, a cîrjit brusc pînă-n ațe!) și se referă la posturile dintr-o echipă de fotbal pe care le ocupă băieții în funcție de talentul nativ: cei mai talentați devin atacanți și înscriu goluri, ăia mai puțin dotați se fac mijlocași, cei forțoși și-atît ajung fundași, iar ăi’ mai proști, desigur, portari. Excepțiile de tipul Chilavert ori Higuita, portari ajunși golgheteri, nu fac decît să confirme chestia de mai sus. Doar de dragul dialogului ori din spirit de frondă se poate contesta zicerea braziliană.

Ca unul care a petrecut vreun deceniu și ceva în iarbă, vă confirm că portarii sînt clar cei mai proști (adică cei mai netalentați) dintre fotbaliștii legitimați. Dar fiindcă ne aflăm în România, nu se putea să nu ne aducem și noi contribuția la înțelepciunea fotbalistică, așa că am inventat o nouă categorie: proștii mai proști decît ăia proști! Iar trimiterea nu e neapărat la abilitățile de a manevra mingea. Ceva îmi spune că ați ghicit că e vorba de arbitri. (Sebi, nu te supăra, că nu e vorba şi despre tuşieri). Cei despre care vorbim sînt dotaţi cu fluier, nu cu steag, precum şi cu nenumărate frustrări, încît nu poţi să nu te întrebi ce întîmplări groaznice le-au marcat copilăria şi nevoile, şi neamul, acesta din urmă, neamul adică, devenind neam prost.  

 

Fiţi sociabili!