Mahmureală revoluţionară

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, le-a spus revoluţionarilor care i s-au plîns de greutăţile materiale pe care le întîmpină după suspendarea indemnizaţiei pe care o primeau, că există bani şi că plata pentru cei cu merite deosebite se va relua, el arătînd că va vorbi cu premierul. „Sînt bani şi se va relua plata. Ea a fost suspendată (…) Eu am să vorbesc cu el (cu Victor Ponta, n.r.) ca să abordeze lucrurile direct, să ajute secretariatul de stat. Nu e lipsa acestui Guvern. Boc a întrerupt şi e greu să revii la normalitate”, le-a spus Iliescu revoluţionarilor, pe holul Parlamentului. Revoluţionarii i-au transmis că au pierdut foarte mulţi bani în instanţă, unul dintre aceştia, preşedinte de asociaţie de revoluţionari, precizînd că a făcut 700 de dosare. „Asta înseamnă o groază de bani. Cu ei rezolvam problema indemnizaţiei”, i-a spus revoluţionarul lui Iliescu. Preşedintele de onoare al PSD i-a răspuns că secretariatul de stat pentru revoluţionari prezintă o documentaţie în acest sens. „Nu poate să dea la douăzeci şi ceva de mii de oameni. Nu o să cîştige toţi în instanţă”, i-a spus Iliescu. Reprezentantul revoluţionarilor i-a spus că Ordonanţa 84, emisă de Guvernul Boc, este cea care suspendă plata pentru revoluţionari şi i-a reproşat că problema nu a fost rezolvată de USL, deşi au trecut doi ani şi jumătate. „Ordonanţa 84, cea care taie banii revoluţionarilor, a fost dată în data de 12 şi tot în 12 a fost publicată în Monitorul oficial, deci s-a încălcat dreptul de a se comunica, de a discuta cu societatea civilă. E făcută cu încălcarea legii. Orice om de bună credinţă, jurist, putea pînă acum să o rezolve. Faptul că nu s-a dorit rezolvarea pe noi ne pune pe gînduri”, a spus revoluţionarul. „Nu că nu s-a dorit. Existau douăzeci şi ceva de mii de certificate, secretariatul lucrează. Sînt trei categorii distincte: răniţii, familiile celor decedaţi şi cei cu merite deosebite. Ăştia au fost suspendaţi la plată, celelalte merg în continuare”, a spus Iliescu.

Oamenii pierd prea mult timp căutînd cadouri pentru prietenii lor, pentru că nu vor să le ia aceleaşi lucruri, iar rezultatul nu îi face fericiţi pe aceştia, întrucît nu primesc darurile pe care şi le doresc, se arată într-un studiu recent. Cumpărăturile de Crăciun ar putea deveni activităţi mult mai simple. Cercetări recente arată că oamenii pierd prea mult timp căutînd cadouri diferite pentru prietenii lor. În schimb, dacă le-ar dărui tuturor aceleaşi cadouri, căutarea ar dura mai puţin, iar prietenii ar fi mult mai fericiţi, potrivit dailymail.co.uk. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Cincinnati spun că atunci cînd oamenii caută cadouri pentru prieteni tind să se axeze prea mult pe ideea de a cumpăra lucruri diferite pentru fiecare. Drept urmare, nu cumpără cadourile care le plac prietenilor. Cu alte cuvinte, încercînd să fie grijulii, aleg cadourile greşite. Cercetătorii americani au realizat şase experimente în care cumpărătorilor li s-a cerut să aleagă cadouri pentru o persoană sau pentru două persoane cu interese asemănătoare. Cînd au făcut cumpărături pentru o singură persoană, participanţii la studiu au ales cel mai încîntător cadou.

Citirea unui roman captivant declanşează modificări reale şi măsurabile în funcţionarea creierului, care pot dura cel puţin cinci zile după încheierea lecturii, au descoperit cercetătorii americani de la Emory University, potrivit independent.co.uk. Oamenii de ştiinţă americani au descoperit că lectura unei cărţi bune poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului şi schimbări neurologice care persistă într-un mod asemănător cu memoria musculară. Schimbările au fost înregistrate în cortexul temporal stîng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului. Neuronii din această regiune sînt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte de exemplu cînd gîndul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă. „Schimbările neuronale despre care am descoperit că sînt asociate cu sistemele mişcării şi senzaţiei fizice sugerează că lectura unei cărţi ne poate transporta în corpul protagonistului”, a declarat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului. La studiu au participat 21 de studenţi, care au citit romanul „Pompeii”, de Robert Harris, scris în 2003. Cartea a fost aleasă în cadrul acestui studiu datorită intrigii sale extrem de captivante. Timp de 19 zile, studenţii au citit cîte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineaţa următoare. După terminarea cărţii, creierul studenţilor a mai fost scanat timp de cinci zile. Modificările neurologice au fost detectate şi în următoarele cinci zile, ceea ce arată că impactul exercitat de lectură nu a fost doar o reacţie imediată, ci a avut o influenţă de durată. „Chiar dacă participanţii la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuşi acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară”, a adăugat profesorul Gregory Berns.

Cîteva mii de persoane au participat vineri, 27 decembrie, la spectacolul de datini şi obiceiuri „După datina străbună” care a avut loc în Suceava. La ediţia de anul acesta au participat 29 de cete de urători din întreg judeţul, care le-au oferit sucevenilor cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou. Întregul eveniment a debutat cu parada obiceiurilor de iarnă, care a început din apropierea Primăriei Suceava, din parcul Universităţii, şi a avut ca punct final esplanada Casei de Cultură. Deşi au blocat un sens de circulaţie de pe bulevardul principal al Sucevei, şoferii nu au părut a fi deranjaţi de acest lucru, ba mai mult, au apreciat fără doar şi poate că la Suceava încă se mai organizează o astfel de paradă a obiceiurilor. Cel mai numeros public a fost în zona Palatului Administrativ şi pe esplanada din centrul Sucevei, acolo unde aproximativ 5.000 de persoane au ţinut să fie prezente pentru a admira obiceiurile de iarnă din localităţile judeţului Suceava. Ca şi la ediţia de anul trecut, autorităţile judeţului nu au stat pe scările palatului Administrativ pentru a fi uraţi de cetele venite din întreg judeţul, ci au asistat din public la spectacolul de obiceiuri. Printre oficialităţile care au asistat la spectacolul de datini şi obiceiuri s-au numărat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Cătălin Nechifor, primarul Sucevei, Ion Lungu, şi prefectul Florin Sinescu.

Scena 1

 

(Costică şi crîşmarul fac conversaţie, ca să le treacă mahmureala.)

Costică: Tu ai fost revoluţionar?

Crîşmarul: Unde să fiu?

Costică: La revoluţie, că doar nu la ceapeu.

Crîşmarul: Care revoluţie, bă?

Costică: Revoluţia din decembrie.

Crîşmarul: Hai sictir. Vezi că mătur ograda cu tine.

Costică: Ştii ceva? Eu chiar nu te mai iau de bărbat.

Crîşmarul: Da de ce mă iei?

Costică: Te iau de fraier. Cum să nu fi fost tu la revoluţie?

Crîşmarul: Cînd? În decembrie? În decembrie am avut de tăiat porcu.

Costică: De unde aveai tu porc în decembrie?

Crîşmarul: Din coteţ. Cum de unde?

Costică: Care coteţ, bă, în decembrie, cînd lumea se jertfea pentru libertate?

Crîşmarul: Cînd, bă? Înainte de Crăciun?

Costică: Chiar aşa.

Crîşmarul: Nu s-o dus Ionică la revoluţia din decembrie la Suceava? S-o dus şi bun dus.

Costică: Şi tu de ce nu te-ai dus?

Crîşmarul: Şi porcu cine să-l taie, dacă mă duceam? Tu eşti proastă sau ce?

Costică: Şi tu crezi că Ionică îţi dă?

Crîşmarul: Ce să-mi deie Ionică?

Costică: Drepturi de revoluţionar. Că cu ce-ai să mă ţii dacă mă iei de nevastă?

Crîşmarul: Taci, fă, că am cu ce să te ţin, că am tăiat porcu. Nu mai fă tarantele.

Costică: Şi nici măcar un cadou nu mi-ai luat de Crăciun.

Crîşmarul: Ce cadou, fă? Ai nebunit? Porcu ce-i? Nu-i cadou? Tu ce cadou mi-ai luat?

Costică: Eu ţi-am luat un cadou încîntător da nu-ţi spun.

Crîşmarul: Dă să-l văd.

Costică: Nu ţi-l dau, că nu te-ai făcut revoluţionar cum scrie la carte.

Crîşmarul: Lasă, fă, că s-o dus Ionică să se facă. Şi vine şi cu cadouri de la Suceava.

Costică: Da drepturi îi dă?

Crîşmarul: Cred că-i dă, că aşa o spus Iliescu, că-i dă Ponta drepturi.

Costică: Ionică ce merite are?

Crîşmarul: Are, fă, căcălău merite.

Costică: Şi eu de ce nu le ştiu?

Crîşmarul: Că le-o tăiat Boc şi-i greu acuma să revii la normalitate.

Costică: Cine? Eu?

Crîşmarul: Nu tu, fă. În general la toată lumea li-i greu. Că trebuie să te lupţi în instanţă.

Costică: Şi-atuncea de ce nu te lupţi în instanţă şi tot stai şi citeşti din ziar?

Crîşmarul: Taci, fă, că eşti proastă. Dacă nu citeşti, cum să te dumireşti?

Costică: Atuncea dumireşte-mă şi pe mine.

Crîşmarul: Va să zică Boc le-o suspendat. Clar?

Costică: Clar. Şi ce-i de făcut?

Crîşmarul: Stai, fă, că nu-i chiar aşa simplu cum crezi, că-s mii de dosare şi nu o să cîştige toţi în instanţă.

Costică: Şi noi ce ne facem, dacă nu cîştigăm?

Crîşmarul: Ce să cîştigăm, fă?

Costică: În instanţă. Nu spuneai tu?

Crîşmarul: Spuneam de Ionică, nu despre noi. Noi avem porcu. Ce ne mai trebuie?

Costică: Şi cu meritele noastre cum rămîne? Rămînem pierduţi?

Crîşmarul: Tu ce merite ai, fă?

Costică: Nu ziceai că-s frumoasă şi aşa şi pe dincolo?

Crîşmarul: Ziceam. Ce-i cu asta?

Costică: Să-mi deie şi mie o demnizaţie.

Crîşmarul: Roagă-te la Ponta să te bage în faţă.

Costică: Nu mai bine vorbesc cu Iliescu, să vorbească dînsu cu Ponta?

Crîşmarul: De ce?

Costică: Că mi-i ruşine de Ponta, că-i însurat.

Crîşmarul: Eşti o pramatie. Asta eşti!

Costică: Şi ţie ce-ţi pasă cum sînt? Poate mă ia Iliescu şi scap eu de tine!

Crîşmarul: Du-te, fă pe pustii! Tu ştii ce face Iliescu cu tine?

Costică: Ce poate el să-mi mai facă? Poate ceva onorific şi asta nu dăunează la feciorie.

Crîşmarul: Tu nu ştii ce spui. Te dă la mineri, proasto.

 

Scena 2

 

(Costică îl ia din scurt pe Ionică, abia sosit din capitala de judeţ.)

Costică: Ce cadou mi-ai adus?

Ionică: Iaca o chişcă de porc şi un roman captivant.

Costică: Chişca o înţeleg, da roman captivant ce-ţi veni?

Ionică: Pentru muşchi.

Costică: Adica să fac haltere din el?

Ionică: Nu, bă. Să-l citeşti, să faci muşchi la creier.

Costică: Şi tu mă faci proastă, cu alte cuvinte?

Ionică: Nu cu alte cuvinte. Tot cu alea de dinainte.

Costică: Nu mai bine îl dădeai la crîşmar?

Ionică: Îl dai tu, să-l citiţi în familie.

Costică: Înainte de masă sau după?

Ionică: Mai ales după masă, cînd staţi pe spate şi rîgîiţi de la chişcă.

Costică: Şi cam ce scrie-n roman?

Ionică: Scrie de revoluţie cum o fi, ce-o fi, ce-o păţi.

Costică: Oare nu adormim de plictiseală?

Ionică: N-ai înţeles că-i un roman captivant?

Costică: De Iliescu ce scrie?

Ionică: Habar n-am, că nu l-am citit.

Costică: Şi-atuncea de unde ştii că-i aşa captivant?

Ionică: De la oamenii de ştiinţă americani.

Costică: Da eu ce folos am să citesc despre revoluţie?

Ionică: Nu ziceai tu că vrei merite de revoluţionar?

Costică: Ba vreau. Ce-i cu asta?

Ionică: Dacă citeşti în roman îi ca cînd eşti la revoluţie în direct.

Costică: Adica nu-i ca un vis sau ceva?

Ionică: Nu-i ca un vis. Asta-i! Şi trăieşti ca cînd eşti acolo.

Costică: Şi pe urmă ce fac?

Ionică: Te dai rănit, împuşcat, ce vrei tu.

Costică: Hai fugi de-aicea! Cine-o scornit treaba asta?

Ionică: Cercetătorii americani.

Costică: Şi certificat pot să-mi scot?

Ionică: Poţi să-ţi scoţi ce vrei tu.

Costică: Şi cu Ponta cine vorbeşte?

Ionică: Ce să vorbească?

Costică: Să-mi deie o demnizaţie.

Ionică: Tot tu vorbeşti.

Costică: Numa că mi-i ruşine, că-i însurat.

Ionică: N-are a face, că nu ţine mult treaba asta.

Costică: Cum nu ţine mult?

Ionică: Ţine maxim cinci zile şi gata.

Costică: De unde ştii tu? Cine ţi-o zis?

Ionică: Cercetătorii americani.

Costică: Şi revoluţia tot cinci zile ţine?

Ionică: Tot cinci zile, da-i palpitant.

Costică: Nici măcar demnizaţia nu ţine mai mult?

Ionică: Cinci zile şi basta!

Costică: Nici dacă vorbeşte Iliescu nu ţine mai mult?

Ionică: Cu cine să vorbească?

Costică: Cu Ponta.

Ionică: Fii serios. Astea-s basme de adormit copii.

Costică: Şi basmele astea nu ţine mai mult?

Ionică: Astea ţine cît lumea.

Costică: Şi de ce nu mi-ai adus şi mie un basm în loc de roman?

Ionică: Ce vrei să faci cu un basm?

Costică: Să-l dau cadou la crîşmar, să mă lase în pace.

Ionică: Mai bine dă-i un certificat de revoluţionar, că-i tot aia.

Costică: De unde să-l scot?

Ionică: Ţi-l dau eu pe-al meu, că şi-aşa mă-ncurcă în buzunar.

 

Epilog

(Crîşmarul apare din uliţă, pe jumătate îngrozit, pe jumătate exaltat.)

Crîşmarul: Trebuia să veniţi să vedeţi.

Ionică: Ce să vedem?

Crîşmarul: Adevărata faţă a USL.

Ionică: Unde, bă?

Crîşmarul: O trecut malanca pe uliţă şi şi-o arătat faţa la lume.

Ionică: Striga urături?

Crîşmarul: Striga îndemnări la revoluţie.

Ionică: Ce revoluţie, bă? Altă revoluţie?

Crîşmarul: Revoluţia bunului simţ.

Ionică: Şi cine striga toate astea?

Crîşmarul: Mascaţii. Toţi avea mască de Boc.

Ionică: Şi cînd şi-o arătat faţa cine era?

Crîşmarul: Cine să fie? Boc în persoană.

 

 

Fiţi sociabili!