Mahmureală (II)

Mahmureală, ziceți!? Ecce leacul, leacurile. Să-l ascultăm pe regretatul meu prieten Bogdan Ulmu: om de teatru, profesor, regizor. Și un adevărat Savarin moldav. Așadar, „Mişmaşul în exces (adică şpriţul, vorba Miţei Baston, din Caragiale, care poftea, lubric: « de fapt, mai mult m-aş decît miş! »), dra(g)ci fraţi bulimici de îngurgitări spir(i)tuale, are și antidoturi pe măsură, valahe, de-ale noastre, băștinașe! Prilej nimerit de a ne drege – ori „pohmeli”, cum ar glăsui fraţii noștri de peste Prut – după îngurgitarea porcofilă (dar și… atenție! hepatocidă şi degrabă vărsătoare de bilă nevinovată) specifică perioadei sărbă(u)torilor de iarnă”. Aşa că ochii pe ziare, hedonişti, mîncăi locali, şi… la plăcinte, înainte!

Pînă la randevuul culinaro-cultural, vă ofer, ca antreu şi trusă de prim-ajutor, o selecţie din preţioasele sfaturi anti-mahmureală ale regretatului meu prieten ieșean Bogdan Ulmu (profesor, regizor, scriitor, cel denumit „Savarinul moldovean”). Aşadar, citez din excelentul scriitor, dispărut prematur: „După Sărbăutori, musai să ne « dregem », nu?! Da’ cu ce, bre?! Cu aspirină? Cu gheaţă la tîmple? Cu… « ţinut de cap » & elegant « răstit la bocanci »? Nu face de noi, sensibili cetitori! Aşadar, răspund franc, îndemnului din titlu: Da! Cu ce? Cum… cu ce? Simplu: 1. Potrocul, ciorba cu (de) potroace, aia despre care Sadoveanu vorbea atît de frumos, încît parcă-ţi venea să o hăpăi zilnic, chiar şi cînd nu erai mahmur! Zama cu pricina, musai să fie dintr-o puicană durdulie (…). Să se pună la fiert şi-o crenguţă de cireş (aşa, să se bucure și niponii machitori). Şi după ce e depusă pe cuptor, la căldură, gospodina să clevetească bîrfe la adresa norei. Numai aşa iese acreala suficientă!…2. Burta: ergo, ciorba de burtă. Fierbe minimum şase ore, însă! Da’ ce, chiar nu aveţi treabă prin oraş în aiste şase ore?!… Burta e musai să fie albă şi cu muchie; băgaţi şi un os mare de vită, de la picior; ţelină, ceapă, ardei iute; o frecaţi cu sare grunjoasă şi o tăiaţi fidele de un centimetru lăţime şi 5-6 cm. lungime. Gălbenuş crud, în farfurie. Smîntînă şi alt ardei iute. Oţet & usturoi pentru potriveală. Şi, pentru Dumnezeu, nu mai puneţi, bre, morcov în « schimbea » (cum zic turcii), căci îi dă o culoare atipică şi un gust dulceag, inadecvat! Credeți-mă! 3. Ceai de mentă; mult şi rece; cu foarte puţin zahăr; şi cu… smîntînă groasă (da, nu vă mirați: funcționează perfect!). 4. Piftia (Răcitura); dar să nu fie doar de porc! Ci de cucoş, ori gîscă; de curcă sau găină. În plus, să aibă multă zamă. Şi un sos lejer de hrean, vag/înroşit de sfeclă. Ori… de oţet în care a adormit o ciuşcă. Şi să fiarbă răcitura aiasta la foc mic şi, dacă e posibil, să se pună şi tîrtiţa la fiert, să îndulcească, oleacă… hasmodia…; ori codiţa godacului… 5. Ciorba rece (fără… foc!); e cea mai simplă din lume; sau aia mai complicată. Because n-are de-a face cu aragazul, bre! Se face astfel, gospodini & gospodine: într-un litru de moare (zamă de varză), ori de suc de tomate, ori de borş proaspăt, se pun ceapă răzuită, morcov ras, ţelină tocată mărunţel, hrean bucăţele foarte mici, boia, sare, piper, ardei murat iute. Se amestecă totul bine şi se duce-n ger două ore. 6. Bere rece, multă & proaspătă; cu oleacă de sare. Ori cu puţin schweps. Pînă… « la loc comanda »! 7. Cafea tare cu sare şi lămîie. De « dres » vă dădui , iată, soluţii; să văd, însă, cu ce bani vă ghiftuiţi! Sărbăutori fericite!”. Bine zis, meștere Bogdan! Deșteptare post-traumatică ușoară, camarazi de suferință. Or – ca să împrumut expresia împămîntenită în Basarabia, prin împrumut de la vecinii ruși mari devoratori de vodci pipărate – vă doresc „pohmeleală” (dregere) plăcută! Fie ea și pe principiul „Qui (prodest) pe qui (prodest) se scoate!”.

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!